Cum la noi șpaga este pedepsită la ambele capete (sanchi!), adică și cel ce dă și cel ce ia, creativitatea celor ce trebuie să dea și a celor ce primesc, musai trebuie să fie peste medie, că altfel se lasă cu dosar.
Și cum oamenii de încredere sunt ca tenișii în Siberia de nord, adică lipsesc, uie rafinată pe alte canale. Unul deosebit de năstrușnic și de o simplitate dezarmantă, are o ușoară tușă horticolă în amestec cu colectarea selectivă a deșeurilor și constă în recuperarea unei sticle de plastic, cu tot cu capac, pe cât posibil cu diametrul gurii mai marer dacă nu-I, merge și cea obișnuită. În sticla asta se introduc prin băgare sume variabile, de preferință euroi, care se înfășoară asemeni unui țilindru ce va fi protejat cu niște scoci.
Recipientul se ia într-un buzunar și când se ajunge în dreptul gardului beneficiarului, se aruncă în perimetru, cu grijă să nu să spargă ceva sau să se facă zgomot. Vă dați seam ace surpriză gheboasă pe nenea care face plimbarea prin grădină și găsește o sticlă de euroi, picată din cer, expeditor necunoscut, adrisant așișderea.
În realitate nu se bucură nimeni, pentru că băneii îs pentru o moșmandă cu transpirații, dar baremi au ajuns unde trebuie. Nu credeți? Ia întrebați-o pe distinsa soacră a domnului fost vice premare de la noi. Poate vă spune și ce fel de sticle să folosiți. E?
Aghentu 007,5
