Pe urmele lu’ domnu’ prințache cu soia Radu Dudă de Bahluy & Secu, baronachele ex-pesedist Mișu Chirică-Pișpirică execută și el, cu spume & bulbuci, ordinul de zi pe unitate : ” Răgălii, puneți mîna pe regalitate ! „. Nu singur, ori numai cu ex-pesediștii din suptordine, ci flancat de o menajerie tărcată, care s-a scăpat la regalism ca-calicul la pomană. Ultimul episod al acestei tragi-comedii grotești – ceremonia de decernare a titlului de ,, oraș regal ,, ( cum ar veni, de-acum înainte toți ieșenii trebuie să cînte dimineața imnul regalicios, adaptat la situația maronie a casei majestuoase romîneze – ,, Foaie verde ș-o agudă, / Doamna Margareta Dudă / Parc-ar fi de tot zăludă, / Dacă stă cu fesa nudă / Cînd Dudă ne face-n ciudă ,, ) .
În primul rind al penibililor care s-au afișat cu această ocazie alături de penalul primar Chirica au fost două momîi liberale cu funcții : tanti senatoarea Iulia Scîntei, care nu demult îl făcuse de cacao pe Mișu-urmașul-Doinei-Cornea, și rîma-deputat Costel Alexe, șeful PNL Iași și al taberei liberale care a bătut palma cu primarul ex-pesedist. Mai în spate, alte momîi pseudo-liberale : marele mason Cătălin Turliuc, popîndăul Liviu Brătescu, copchilul Răzvan Timofciuc ( care cică e băiat în casă la deputatul anti-alexeist Bodea, dar acum a mers cu turma lui Alexe ). Plus nenea ăla din placaj moale, fost șef de paie la filiala penelistă bahluieză – colonelul Moș Gherilă Nuștiucum, că am uitat cum îl cheamă, la cît de prespălat era.
Ca garnitură – marele entelektoal, universitar și falimentar Doru Tompea, la pachet cu pupilul său într-ale entelectuăliei, universităriei și falimentăriei – Daniel Șandru, suptordonat al primarelui Chiri și mare Bred Pit al amfiteatrelor. Pe tanti Aurica Ichim, un fel de șefă la Muzeul Unirii, o trecem la ,, și alții ,, , sau la categoria comuniștilor convertiți la secta regală, avînd în vedere trecutul ei glorios de activistă a partidului ceaușist, adică partidul care îl făcea pe răposatul rege cu ou și oțet.
Pe scurt, a tunat și i-a adunat, cam toți oameni de … păcat. Dac-ar ști în ce glod e moștenirea lor, sărmanii Carol întîiul și Ferdinand ar ieși din mormînt și s-ar duce înapoi în Germania, fugind ca de naiba. Numai că nu le-ar fi prea ușor să iasă la lumină, cu atîția necrofagi dansînd pe lespezile lor. Sau, dacă ar ieși, ar mai muri o dată, văzînd menajeria tricoloră care le-a năpădit cimitirul și s-a suit pe crucile lor, ca niște maimuțe încălțate, aghezmuite din pomana de Paștele Blajinilor . Dumnezeu să vă ierte, sărmani Carol și Ferdinand, voi n-aveți nici o vină. Și nici Brătienii. Omizile care se suie pe crucile voastre sînt niște mutanți cernobîlici, cu ADN de stepă.
Zi-le, DJ Mișu !
Lucian Postu
