După alegerile din 1996, cînd Convenţia Democratică ajunsese la putere, mi se părea că Varujan Vosganian, ales parlamentar de Iaşi, a fost nedreptăţit, neprimind o funcţie de ministru în zona economică a guvernului. Printre ţărăniştii ramoliţi sau isterici, şeful micului partid numit la început PAR, apoi UFD, părea un om competent, cult şi onest.
” Părea „, ăsta era, de fapt, cuvîntul cheie. Pe rînd, au început să apară semnele de întrebare. Mai întîi, unii dubioşi de la Iaşi, ajunşi în fruntea filialei. Actualul condamnat penal Astărăstoaie, de exemplu. Plus alţii, cu iz de mănăstirea Secu.
Apoi dubiile legate de finanţarea pe care partidul lui Vosganian o primise de la actualul puşcăriaş Sorin Ovidiu Vîntu. Apoi dubiile legate de comportamentul lui la Iaşi, ca politician şi ca persoană privată. Plus multe alte dubii.
M-am lămurit definitiv cine e Varujan Vosganian în 2008, atunci cînd am candidat contra lui, ca ecologist, pentru un loc în Senat. El era ministru în funcţie, eu candidam doar ca să le mai pun încă o dată beţe în roate unora ca el sau ca Fenechiu.
Cu vreo doi ani înainte, trecusem de rezervele mele faţă de fostul şef al UFD şi mă întîlnisem cu el şi cu fostul prefect şi deputat Nicu Păduraru, în încercarea de a contura o strategie anti-Fenechiu. Deci nu eram chiar străini unul cu altul.
Numai că, la răscrucea din satul Drăguşeni, am descoperit un Vosganian cu totul primitiv, care a început să urle la mine ca un apucat. Deşi eu, dezgustat de felul în care se jeluia de greul trai ministrerial, pusesem doar o întrebare : ” Dar conturile … ? „. Atît.
Urletele ministrului n-au fost calmate nici de observaţia mea că le oferă un prost exemplu sătenilor adunaţi la răscruce. Şi au fost urmate de îmbrînceala pe care s-a grăbit să mi-o ofere, sub privirile încurajatoare ale lui Vosganian, un cetăţean mai turmentat decît restul. Eram într-un sat cu primar PSD, liberalii bătuseră palma cu pesediştii, Vosganian bătuse palma cu Fenchiu. Se simţea deci invincibil, ca eroul din ” Sandokan, tigrul malaezian „. Deci nu prea erau şanse,ca vreun sătean să depună mărturie că ministrul liberal urlase la mine şi incitase la violenţă, sau că un individ ameţit sărise să mă bruscheze fizic. USL avant la lettre, cum s-ar zice la Drăguşeni.
Cînd Vosganian a ratat postul de comisar european, fiind acuzat de haita lui Băsescu că a colaborat cu Securitatea, am spus, public, că fostul ministru nu merita asta, cu toate păcatele lui. Cînd a venit celebrul episod cu mirul, m-am mirat, din nou, de nivelul primitiv la care ajunsese rafinatul intelectual armean. Cînd, la Uniunea Scriitorilor, a ajuns ajuns mîna dreaptă a fosilei neo-brejneviste numite Nicolae Manolescu, nu m-am mai mirat. Cum nu mă mai mir de laudele neo-ceauşiste pe care le acceptă, cu livrare pe Facebook, de la un fost ţuţăr al penibilului Solcanu, ţuţăr traseist trecut prin PSD, PUR / PC şi ajuns acum în ALDE.
Nu mă mai miră acum nici un obicei pe care îl aveau armenii prudenţi adunaţi, în vremea lui Ceauşescu, la biserica lor din Bucureşti : cînd apărea un anume economist de la o fabrică de băuturi, încetau imediat orice discuţie. Nu, n-am zis nimic de Securitatea externă a dictaturii comuniste, DIE, rebranduită apoi SIE. Nici de faptul că unii foşti colaboratori ai DIE nu au dosare la CNSAS, fiindcă sînt încă activi. Nici de faptul că Armenia pro-rusească şi diaspora armenească sînt două mize importante.
Spun doar atît : acum nu-mi mai pare că Vosganian a fost nedreptăţit, atunci cînd a pierdut funcţia de comisar european. Asta e, oricît de ticălos ar fi, vechiul ofiţer acoperit Băsescu a primit şi informaţii corecte de la foştii lui colegi.
Cît despre armenitatea unsului cu mir imunitar, doar atît : dacă ar mai fi trăit, nu cred că dreptul întru pomenire Vazghen, catolikosul tuturor armenilor, plecat la Erevan din Romînia, ar fi avut cuvinte de mare laudă pentru un fariseu ieftin, de joasă speţă.
Orice s-ar spune, corabia lui Noe a dus pe muntele Ararat şi lighioane necurate.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultantBBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
