– despre veşnicul dos în două luntri al deontologilor moralei publice –
Faptele : după ce a condamnat-o în prima instanţă pentru luare de mită, justiţia a achitat-o pe profesoara Doina Azoicăi, fostă şefă în cadrul Universităţii de Medicină ” Gr. T. Popa „.
Urmarea : ” liderul presei ieşene ” întreabă imediat, pe prima pagină, ” Cine plăteşte ? „. Adică cine sînt vinovaţii care vor plăti pentru suferinţele injuste prin care a trecut, mai ales după prima condamnare, actuala nevinovată definitiv Azoicăi.
Bună întrebare, desigur. O pune şi editorialistul gazetei cu pricina, cunoscutul analist politic, activist civic şi politician Alexandru Lăzescu ( da, ” trei într-unul „, la unii e foarte OK aşa ).
Dacă ” dosarul Azoicăi ” ar fi un caz izolat, le-aş da automat dreptate indignaţilor de la ziarul lăzesc, dincolo de dezgustul vechi pe care îl am pentru unii dintre ei, ca oameni şi ca jurnalişti. Dar nu e deloc un caz izolat. Dimpotrivă.
Vă amintiţi de antipaticul ministru liberal Atanasiu ? A trebuit să demisioneze, fiindcă o consilieră a preşedintelui Băsescu a făcut o plîngere penală împotriva lui. Apoi plîngerea penală s-a dovedit neîntemeiată, dar Atanasiu a rămas fără funcţie.
De Dan Radu Ruşanu, naşul lui Relu Fenechiu, vă amintiţi ? A fost arestat preventiv cîteva luni, judecat şi achitat. Dar a rămas cu lunile de puşcărie.
Pe antipaticul Călin Popescu-Tăriceanu îl ştiţi ? Tocmai a fost şi el achitat pentru nişte serioase acuzaţii penale. Dar a rămas cu eticheta civică de ” penal „, rostogolită permanent în ultimii ani.
Precizare pentru calmarea ” turbaţilor civici ” monomani : cred că ar fi fost motive ca toţi cei trei politicieni pomeniţi anterior să fie condamnaţi definitiv, de mult. Cred că asta e valabil şi pentru Dragnea, Băsescu etc. Posibil şi pentru Iohannis.
Precizare pentru oamenii care încă mai gîndesc cu capul lor : părerile mele sau ale lui Dalai Lama nu pot înlocui mecanismul justiţiei, deci nici sentinţele ei. Eu şi alţi oameni putem condamna doar moral, simbolic. Dar aceste sentinţe produc alt fel de consecinţe decît cele ale justiţiei.
Revenind la indignările gazetei lăzeşti : nu i-am auzit pe lăzeştii foarte vocali să se indigneze în cazurile Atanasiu, Ruşanu, Tăriceanu etc. Desigur, cei trei nu fac parte din cercul de amici lăzeşti, precum Vasile Astărăstoaie sau Adrian Ciureanu, alţi doi UMF-işti acuzaţi de DNA, pentru care Lăzescu & Co au făcut lobby permanent şi intens. Cum zice un citat american celebru, ” Sînt nişte fii de căţea, dar sînt fiii NOŞTRI de căţea „. QED.
Lăsînd deoparte aceste ghemuri de complicităţi duplicitare, trebuie spus că sentinţele precum cea din cazul Azoicăi ascund un tăiş dublu extrem de toxic : ele sînt un argument pentru mai toţi infractorii care strigă că sînt nevinovaţi. V-ar mira ca celebrul arestat & inculpat Paul Botez, şi el profesor la UMF, să ne spună că n-a cerut în viaţa lui nici o şpagă de la studenţi sau de la pacienţi, şi că toată averea şi-a făcut-o din sudoarea frunţii lui nevinovate ? Sau dacă celebra arestată & inculpată Carmen Dorobăţ, profesoară tot la UMF şi directoare la Spitalul de Boli Infecţioase, s-ar jura că mega-pensiunea bucovineană a familiei sale e făcută din mici economii, rezultate din meniul zilnic pe bază de covrigi şi iaurt ?
Pînă una-alta, să ne bucurăm de justiţia reformată în cei zece ani de preşedinţie ai marelui strateg Băsescu, fostul far călăuzitor al analistului Lăzescu. Şi să sprijinim, alături de salvatorul Iohannis, continuarea acestei reforme.
Cum, ” care reformă ? „. Dacă profesoara Azoicăi a fost achitată, înseamnă că reforma e pe drumul cel bun. Restul sînt pierderi colaterale. Iar dacă pierderile astea nu sînt dintre amicii noştri, aşa le trebuie.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
