Scriitorul bahluiez de renume galactic Cătălin Mihuleac, fost semnatar de pîrţuri pseudo-jurnalistice în gazeta care făta găini născătoare de pui vii, şi-a strigat iar către lumea rea un of iegzistenţialistic al cutiei sale ucrainene. Sau al cavităţii ucrainene, p’ecum pare uneori ( precizare pentru bălzăcelul bahluiez : în ciuda sonorităţii ucrainene a numelui său, aluzia e la ” cranian ” ).
Adică : dl scrietor s-a arătat teribel de nemulţămit dinspre partea faptului că el, car’va’s’zică, scrie din toată currrăţenia sufleţelului propriu despre tragedia poporului evreu, pe cînd alţii, nemernicii, o fac pentru bani frumoşi. Al. Florian, şeful Institutului ” Wiesel „, paregzamplu, după cum deducem dintr-o transparentă aluziune mihulească.
Probleme la Zidul Plîngerii, cum s-ar zice, dacă gazeta unde semna cîndva scrietorul mihuleac ar mai relua şlagărele de altădată ( ” mihuleac ” nu e, în fraza anterioară, substantiv comun ). Prin urmare, dacă aş fi rabinul din Buhuşi, i-aş zice aşa mihuleacului ieşit cu jalba-n proţapul intenetic :” Măăi, băietule, măăi, dacî ai ales s’ fii damă di companie pi dijeaaaba, diii ciii striigii la fetilii profisioniste, măăi … ? „.
” Tora, Tora, fratre ! „, în concluzie. Sau ocluzie, dacă ne luăm după ciuda care l-a pălit pe sincerul mihuleac ( aici – substantiv comun ; foarte comun ).
