Cel mai mare pitic administrativ din lume, adică primarele Mișu Chirica, s-a scăpat iar la un microfon răbdător / slugarnic. Adică, pe scurt, s-a scăpat iar verbal pe dumnealui. Cum face mai mereu de cînd arestul tăticului său politic, Gigi Nichita-condamnatul, l-a împins în fața reflectoarelor.
Ce mai poți zice, atunci cînd un primar al Iașului, presupus șef de promoție la Facultatea de Geologie, spune că ,, eu sunt mai educat la partea superioară a educației mele ,, ? Măi, băiete, ie-ți sama … Be’ o café’, dă-ți cu apă rășe pi față, mînîncă o șiorbă di burtî sau di potroași ș-aghe’ pi urmî dischide gura, sărmane dughitor …
Cei care gîndesc oleacă au înțeles de mult că Mișu Șprițache e mai educat în partea dorsală sau inghinală a educației lui. Dăcît că lacheii din trupa Tompea, Șandru, Bocancea & Co îl fac să se creadă entelektoal, frățică … Altfel, cum ar slobozi public asemenea mugetațiuni lirice și profundeze : ,, Fără să fiu în nici un fel răutăcios sau malițios cu cei care nu sunt născuți aici, pe mine mă doare orice piatră din Iași „ .
Cînd chefliul ajuns în fotoliul lui Pogor se ușurează permanent cu vorbe ieșite din bășica udului mental, e clar că are pietre la rinichii creierului. Iar tratamentul de succes pare să fie doar chirurgical. În secția de nefrologie a DNA.
