despre jelosul și rușinosul nostru ciobănism mioritic
Zilele trecute s-au împlinit iar niște ani de la declanşarea unuia dintre sălbaticele valuri de deportări ale românilor din Basarabia. Zeci de mii de oameni – printre care copii de cîteva luni, bătrîni, bolnavi – luați noaptea din casele lor, suiți în trenuri pentru vite și duși ca animalele, timp de cîteva săptămîni, în sălbăticiile măreței Rusii. Toți avînd o singură vină : nu erau oameni de încredere pentru puterea sovietică.
Condițiile în care au fost ” ridicați ” și transportați acești ” vinovați din oficiu ” n-au fost foarte diferite de cele de care au avut parte victimele ultimului pogrom de la Iași. Au lipsit miile de cadavre ale celor omorîţi de gloanțe . În rest, trenurile spre Siberia ori Kurgan au fost din același coșmar cu ” trenul morții „ , ticsit cu evrei și plecat de la Iași spre abisul sălbăticiei și monstruozității. Iar barăcile în care au fost aruncați basarabenii, zeci de mii, erau din același coșmar cu lagărele din Transnistria în care fuseseră trimiși, cu doar cîțiva ani în urmă, evreii și țiganii din Romînia.
Da, chiar dacă adepții ” monopolului holocaustic ” vor fi iritați, comparația dintre monstruozitățile anti-evreiești și cele anti-românești trebuie făcută. E chiar obligatorie pentru noi, urmașii direcți sau simbolici ai genocidului sovietic. Și asta nu pentru a diminua cumva din gravitatea crimelor comise contra evreilor. Ori ca să ne pierdem în vreo aritmetică absolut nerelevantă. Ci pentru a ne da seama cît de mărunți și nevolnici sîntem noi, urmașii morților din genocidul sovietic. Indiferent dacă sînt morți în dreapta ori în stînga Prutului, în Bucovina, în Bărăgan, la Sighet, Aiud, Gherla, Rîmnicu-Sărat, la Canal ori în Delta Dunării.
La aproape 30 de ani de la ieșirea din robia sovietică, sîntem încă niște rîme vorbitoare și penibile, bolborosind buimac pe drumul înspre adevăr. Sau nu ? Cum altfel vi se pare o turmă ai cărei copii nu învață încă, la școală, în fiecare an, despre aceste sălbăticii şi monstruozităţi ? Cum altfel vi se pare o turmă care încă nu are la căpătîi, după atîția ani, un film adevărat, zguduitor, și o carte tăioasă, cutremurătoare, din care lumea să afle despre holocaustul romînesc ? Cum vi se pare o turmă care încă nu știe despre toată sălbăticia acestui calvar ?
Da, holocaust românesc. Asemeni holocaustului tuturor popoarelor subjugate de monstruozitatea comunistă. Cinste evreilor, care fac totul pentru a spune lumii despre nenorocirea lor. Că unii fac din asta o negustorie sinistră și dezgustătoare, asta de-acum e altceva. Dar ar fi penibil să ne legăm de ceea ce fac alții, bun sau rău, pentru a ne justifica propria nevolnicie.
Popor de rîme. Asta sîntem, cît timp ne jeluim mioritic după tezaurul trimis la Moscova, dar nu cerem despăgubiri Rusiei, ca succesor de drept al Uniunii Sovietice, pentru holocaustul românesc. Așa cum fac evreii cu holocaustul lor, cerînd socoteală celor care le-au omorît sau prigonit înaintaşii. Rîme sîntem, cît timp celebrul regizor Radu Jude face filme despre suferințele istorice ale minorităților de la noi, dar nimeni nu face filme comparabile despre suferințele prostimii majoritare.
Da, filmele / cărțile despre suferințele evreilor, țiganilor / romilor etc sînt absolut obligatorii. Dar cele despre suferințele românilor majoritari sînt cel puțin la fel de obligatorii. Doar că ele sînt ori ieftioare, schematice, ori nu prea sînt. Sau nu prea sînt cunoscute. Fiindcă cele despre minoritari găsesc mai ușor finanțare sau difuzare. Iar rîmele artistice majoritare au mai multă foame decît conștiință. Foame mascată cu principii. Principii nobile, desigur. Și aducătoare de parale & premii internaționale.
Repet : ,, î ,, din ,, a ,, nu e pentru oricine și orice. Deocamdată, ,, român ,, e mai potrivit a fi scris cu ,, î ,, de la ,, rîmă ,, . Doar morții din Siberia, Kurgan și restul lagărelor şi închisorilor comuniste, precum și puțini dintre cei vii, merită acel ,, â ,, , ca amintire a urmei latine. Noi, urmașii nevolnici ai acelor morți, sîntem doar niște rîme patetice. Care ne tot jeluim de baciul israelitean ori de cel american , fără să recunoaștem că mizeria și nevolnicia sînt în traista noastră, a băștinașilor cu căciuli tricolore și vorbe umflate.
Cît timp doar o să ne jeluim, așteptînd să vină Maica Domnului ( doar Romînia e grădina ei, parcă ), nu merităm nici măcar să-i pomenim pe cei morți. Ei, stimați bocitori patriotici, n-au murit ca să aibă drept urmași un popor de rîme.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
