Când e vorba de centenar, nu se discută. Se fac serbări, se scot docomente, se țin cuvântări … se cheltuie bani pe orice altceva în afară de ceea ce ar trebui. Ăstora den prefectură le-o tunat în creieri, să deie ceva celor ce au făcut suta de ani. Zis și făcut. Luat lista, identificat persoanele, că nu-s chiar foarte multe și pregătit eveniment. Numai că, o distinsă doamnă centenară era în spital pentru oarece probleme cu inima. Nu-i nimic, să fie adusă! Și sărăca femeie a fost luată pe sus, cu tot cu asistentă, pusă într-un cărucior și plantată în fața lui dom prefect. Acesta, pătruns până la șosete de fiorul istoric, îi dă femeii o diplomă și-o … sticlă de vin roșu de Purcari. Evident obiectul a ajuns în altă parte și-o rămas diploma, dar l-aș întreba pe șăfu prefecturii: … măi creștine, dom prefect, cine mai bea vin roșu de Purcari, la 100 de ani și bolnav cu inima și abia scos din spital? Dar eu cred că matale ai vrut să-i dai sticla lui dom’șoara asistentă. Așa-i?
