Andreea Timofte este studentă la UAGE și provine dintr-o familie numeroasă. “În vacanța de vară, bunicul a decedat. Din pensia lui ma întreținea la camin… În momentul acela am intrat într-un șoc, știind că nu mai pot continua școala. Îmi amintisem că mai aveam o șansă, ProRuralis.”
Când este întrebată despre cea mai mare pasiune a ei, pictatul, Andreea Timofte își amintește cu drag de copilărie când desena, spune ea, tot ce îi încânta privirea: oamenii, natura, jucăriile. Tânăra de 19 ani are o poveste impresionantă și poate fi un model pentru foarte mulți, pentru că a reușit să obțină rezultate foarte bune la învățătură și pictură în ciuda faptului că provine dintr-o familie modestă, cu patru copii. Moartea bunicului a fost ca o cumpăna pentru Andreea pentru că părinții ei nu aveau posibilitățile financiare pentru a o ține pe fată în școală iar bătrânul îi plătea din pensie căminul. Au fost și momente când fata a crezut că nu mai are nicio speranță dar a auzit de Asociația ProRuralis și de bursele pe care le putea accesa. Acum, Andreea este studentă în anul doi la Facultatea de Arte Vizuale și Design, specializarea Artă Murală, din cadrul Universității de Arte George Enescu din Iași și spune că șansa ei a fost ProRuralis si bursa primită.
Profilul unui artist
Andreea Timofte este din satul Fântânele, județul Iași și poate că are profilul unui copil aparent simplu, dar totuși, extrem de puternic. Pictura îi plăcea de când era mică și punea pe hârtie lumea înconjurătoare așa cum o vedea ea, prin ochi de copil. Anii au trecut și a venit momentul în care Andreea trebuia să se decidă unde va studia liceul. După ce s-a consultat cu cei apropiați, adolescenta s-a decis că vrea să facă Seminarul Teologic Ortodox ,, Sfantul Vasile cel Mare din Iași”. De aici, viața Andreei s-a schimbat complet. A cunoscut oameni și profesori noi, și ușor ușor a reușit să se adapteze.
“Până să decid la ce liceu voi merge, nu m-am gândit niciodată la un viitor legat de pictură. Chiar dacă îmi plăcea foarte mult, eram cu gândul la pedagogie, dar, din fericire, am fost îndrumată de părintele duhovnic să merg la Seminarul Teologic, la patrimoniu cultural, să învăț să pictez icoane și să mă perfecționez pe profilul acesta”, spune Andreea.
Mutarea la o altă școală a fost posibilă mulțumită bunicului ei care îi plătea din pensie căminul și celelalte cheltuieli, doar pentru a-și vedea nepoata realizată.
“Suntem o familie numeroasă, mama, tata și noi patru frați și bunicii. Pentru păinți mei a fost un mic risc de a ma înscrie la liceu deoarece era destul de greu. Nefiind din oraș, era nevoie să plătim căminul și tot ce ține de întreținere și masă, dar cu toate acestea ei au vrut să am un viitor și m-au ajutat cât au putut. În primul an, nu a fost foarte ușor, îmi făcusem prieteni și mai apoi am cunoscut o fată care era înscrisă la ProRuralis”, ne-a povestit Andreea.
Pictura în nuanțe de gri
Inițial a spus că nu are nicio șansă să intre în acest proiect de sprijinire a elevilor care au performanțe școlare, însă vestea că bunicul său a trecut în neființă, a îndemnat-o pe fată să găsească soluții pentru a-și continua visul.
“În vacanța de vară, bunicul a decedat. Din pensia lui ma întreținea la camin… În momentul acela am intrat într-un șoc, știind că nu mai pot continua școala. Îmi amintisem că mai aveam o șansă, ProRuralis. Din fericire, am fost acceptată, aveam media peste nouă și am reușit să continui studiile. În perioada liceului am întâmpinat și greutăți dar am trecut cu bine peste și am avut ambiție să învăț să nu pierd bursa dar mai ales că era vorba de viitorul meu”, spune tânăra.
Și astfel, Andreea și-a putut continua visul. Cel de a picta. Anii de liceu au trecut repede și fata a decis că vrea să urmeze studiile Universității de Arte George Enescu.
“Am ales arta murală deoarece am fost îndrumată de profesoara de atelier cu care am făcut pregătire. Ceea ce mi-a trezit și mai mult interesul pentru această specializare a fost faptul că experimentăm tehnici de lucru complet noi, de care doar am auzit din cărți, învăț lucruri utile și care îmi stârnesc interesul; admiterea a constat în două probe: prima a însemnat studiu după natură moartă, iar a doua probă a fost reprezentarea unei picturi decorative, de dimensiuni 50/70. Am trecut cu bine, cu ajutorul lui Dumnezeu, am intrat la buget și am și bursa”, povestește Andreea.
Cel mai mare proiect pe care l-a realizat până acum a fost o pictură ambientală pentru un perete dintr-o cameră și speră să studieze, pe viitor, în Spania, în țara lui Salvador Dali și Pablo Picasso.
“Momentan nu am niciun plan bine stabilit pentru viitor, dar muncesc foarte mult, încerc să mă perfecționez în ceea ce fac, pentru ca mai apoi să ajung să am propriile mele poiecte. Nu neg că mi-ar plăcea să plec în străinătate, în Spania, Barcelona, cu scopul de a vizita, în primul rând dar și de a studia acolo”, conchide tânăra.
Ca și ceilalți elevi care au reușit să își croiască un drum în viața prin intermediul ProRuralis, Andreea este extrem de recunoscătoare asociației și îi îndrumă pe toți tinerii care sunt buni la învățătură să creadă în visul lor pentru că poate deveni realitate.
