– Stabilire plan parental la mediator –
În general, litigiile privind exercitarea autorității părintești care au ajuns la mediere, creează o concurență între părinți. Conduși de frici și neîmpliniri personale în cuplu, părinții pun adesea pe primul loc propriile nevoi și orgolii, în defavoarea sentimentelor și priorităților copilului.
De când s-a introdus în noul cod civil regula de exercitare a autorității părintești în comun, soții ajung la mediator din dorința de a-și soluționa problemele în mod privat și rapid, evitând publicitatea problemelor din familie. Medierea în cazurile de continuare sau nu a căsătoriei/relației cu minori este recomandată deoarece suferința, dezămăgirea, orgoliile personale din cuplu pot fi reale, însă nu primează în fața interesului copilului. Această procedură amiabilă de soluționare a litigiilor se adresează părinților care pun pe primul loc sănătatea psiho-emoțională a copilului lor în raport cu relația din cuplu.
Efectul imediat și pe termen lung al unui proces de mediere este că, DA, copiii pot fi fericiți după separarea părinților săi! Copiii pot fi fericiți dacă părinții nu îi transformă într-o unealtă personală de răzbunare. De cele mai multe ori, părinții au, conștient sau nu, un comportament manipulator față de propriul copil. Adeseori, în cazurile de separare copilul este folosit în scop de răzbunare, pentru a-i face rău celuilalt părinte. Prin acest comportament (care poate fi specific unuia sau ambilor părinți) se dorește deținerea controlului, întrucât se mizează pe faptul că din dragoste pentru copil, celălalt părinte va accepta cerințele sale. În mod paradoxal, acest părinte alienator își va motiva comportamentul tot prin dragoste si grijă pentru copilul său. Însă aceasta reacție este un abuz emoțional asupra copilului, pentru că în mod evident, dragostea și grija au alți parametri de măsurare.
De altfel, sentimentul de ură nu este specific unui copil. În astfel de cazuri ura este alimentată în permanență de către părintele care dorește răzbunare. Cuplul în prag de separație care a ajuns la mediator a realizat că o familie nu presupune o locuință comună. O locuință comună care generează tensiuni și neînțelegeri prezintă, de fapt, un pericol pentru stabilitatea și dezvoltarea psihică a copilului. O familie presupune că părinții sunt iubitori cu copilul lor, indiferent că sunt împreună sau separați, indiferent că locuiesc sau nu împreună.
Acest sindrom al alienării părintești este foarte des întâlnit în situațiile de divorț/separare cu minori, însă din punct de vedere legal nu există o definiție suficient de clară a abuzului emoțional pentru uzul instanțelor. Astfel că, în nenumărate cazuri, interesul copilului nu poate fi stabilit foarte clar de către aceasta.
Un copil își iubește părinții în mod egal. Un copil fericit are și mamă și tată. Nu separația dintre părinți este factorul ce amenință dezvoltarea și sănătatea psihică a copilului, ci modul în care părinții aleg să o facă. Acolo unde legea nu interzice, este obligatoriu să existe legături personale între copil și părintii săi, pentru ca acesta să se dezvolte armonios și sănătos.
O ședință la mediator și un plan parental bine reprezentat este o soluție eficientă pentru părinți de a-și stabili prioritățile după separație și de a ajuta la menținerea echilibrului lor emoțional. Planul parental încheiat de părinți împreună cu mediatorul este cel care stabilește în mod real și eficient adevăratul interes al copilului. Acesta cuprinde aspecte privind domiciliul copilului după separație, programul de legături personale pe care îl are copilul cu fiecare părinte în parte, programul de vizită, transportul copilului între părinți, educația acestuia, activități extrașcolare, obligația de întreținere a copilului, decizii în problemele curente, îngrijirea medicală, îngrijirea copilului în lipsa părinților, decizii cu privire la religia copilului, evenimente speciale, legăturile copilului cu membrii familiei extinse sau cu alte persoane apropiate familiei, menținerea contactului cu copilul când acesta este cu celălalt părinte și alte aspecte deosebit de importante pentru creșterea și educarea sănătoasă a copilului.
Planul parental se stabilește împreună cu ambii părinți, poate cuprinde orice aspect droit de părinți și care nu contravine legii, urmărește interesul copilului dar și pe cel al părinților. Planul parental poate interveni nu doar în cazul separației cu minori, ci în orice moment în care părțile consideră necesar.
La ședințele de mediere poate participa și copilul, cu acordul ambilor părinți și numai dacă vârsta acestuia permite.
Să nu uităm: copiii devin ceea ce părinții lor le arată că sunt!
Mențiunile de mai sus sunt făcute la adresa părinților care doresc continuarea sau separația în cuplu, dar care nu sunt decăzuți din drepturile părintești sau puși sub interdicție prin punerea în pericol a sănătății psihice, a creșterii și educației minorului.
Maria Păduraru
Mediator Asociația pentru Dialog în Justiție
