Săptămâna aceasta sunt sărbătorite Zilele Iașului. Interesant este că și capitala Republicii Moldova, în ziua de 14 octombrie, sărbătorește Ziua orașului Chișinău, sau cum sunt deprinși chișinăuienii să spună ”Hramul Orașului”.
Vă propun să facem o mică incursiune în istoria Chișinăului, care este cunoscut pentru moldovenii din stânga Prutului, dar și pentru întreg spațiul ex-sovietic ca fiind ”orașul din piatră albă”.
582 de ani de la prima atestare documentară
Chişinăul este unul din puţinele oraşe al cărui nume n-a suferit nici un fel de schimbare în cursul unui rând de veacuri. Şi în vremea lui Alexandru cel Bun, numele Chişinăului se pronunţa ca şi astăzi. In cele mai multe acte numele lui figurează astfel: Chişinău, în unele Chişnău, formă populară întrebuinţată şi acum, foarte rar — Cheşeneu, iar în documentele slavoneşti — Cheşenev, Chişenev, Chişinev. Chişinăul apare cu numele său propriu într-un hrisov din anul 1436 dat de către Ilie şi Ştefan Vodă logofătului Vancea, în care precizându-se hotarele unei localităţi, se spune următoarele: “şi lângă Bâc de ceilaltă parte pe valea care se găseşte în faţa Cheşenăului (Kesheneva) lui Acbaş “. O serie de acte din veacul al XVI-lea şi XVII-lea ne arată că Chişinăul era un simplu sat, că el nu juca nici un rol în viaţa politică şi economică a Moldovei răsăritene.
Din unele acte de la începutul veacului al XVIII-lea, se vede că Chişinăul figurează deja ca târg. Aşa, Dimitrie Cantemir pomeneşte în “Descrierea Moldovei” de “Chişinăul la apa Bâcului, târguleţ de puţină importanţă “, iar într-un hrisov dat de către Nicolae Mavrocordat la 14 iulie 1712, se vorbeşte despre “hotarul târgului Chişinăului”.
Dintr-o mulţime de acte care s-au păstrat din veacul al XVIII-lea se vede că Chişinăul era locuit “de creştini”, adică Moldoveni, cei mai mulţi răzeşi, şi că între târgoveţii Chişinăului erau şi Evrei şi armeni. În timpul campaniilor ruseşti împotriva Turcilor, Chişinăul împărţea soarta celorlalte oraşe din Moldova, cum a fost şi în campania lui Munich.
Până la răpirea Basarabiei de către Ruşi, Chişinăul a dus viaţa satelor şi târgurilor moldoveneşti din acea vreme.
Transfromarea în oraș țarist după anexarea din 1812
Dezvoltarea târgului ca oraș începe odată cu stăpânirea rusească (1812) care alege Chișinăul, rebotezat Кишинёв (Kișiniov), drept capitală a noii gubernii botezată cu acest prilej Basarabia.
În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra târgului moldovenesc de pe malul Bâcului. Unul dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost Alexandru Bernardazzi. Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în provincie, cu precădere la orașe. Spre 1898, românii nu reprezentau decât 14% din populația orașului.
Rolul Chișinăului în înfăptuirea Marii Uniri
În decembrie 1917, o mișcare de moldoveni patrioți sub îndrumarea lui Ion Inculeț, proclamă la Chișinău Republica Democrată Moldovenească, cu un organ reprezentativ al populației din regiune cunoscut ca fiind Sfatul Țării. Acest nou stat a avut o viață scurtă, pentru că la 27 martie 1918, la Chișinău, membrii Sfatului Țării votează unirea cu România.
După unire, Chișinăul a devenit municipiul de reședință al județului Lăpușna. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 114.896 locuitori, dintre care 48.456 români, 41.065 evrei, 19.631 ruși, 1.436 poloni. Chișinăul a primit statut de municipiu și a devenit al doilea oraș ca mărime din România, după municipiul București.
Gara feroviară Chișinău a fost una dintre cele mai importante din România. Itinerarul principal l-a constituit linia București – Iași – Chișinău (Kiev, Moscova). În 1927 s-a realizat prima rută aeriană pe distanța Chișinău-București.
Perioada interbelică transformă Chișinăul într-un centru notabil de cultură românească. În municipiul Chișinău activau în acea perioadă mai multe facultăți și școli superioare: Facultatea de Agronomie si Facultatea de Teologie (de pe lânga Universitatea din Iași), Conservatorul Național de Muzică și Artă Dramatică, 2 conservatorii particulare. Totodată erau prezente licee de băieți și fete, dar și școli și gimnazii.
Perioada sovietică
După anul 1945, Chișinăul este un oraș distrus în proporție de 70 la sută, iar industria lipsea. Sovieticii reconstruiesc orașul și-l industrializează puternic. În această perioadă este schimbată aproape în totalitate fața orașului, fiind construite noi clădiri pentru infrastructura comunistă. În mare parte acestea erau de culoare gri-albă, așa că orașul capătă încet-încet denumirea de ”orașul din piatră albă”.
Arhitectul șef al orașului Chișinău, Alexei V. Șciusev, a reconstruit strada Alexandri și a elaborat un plan de dezvoltare a capitalei. Arhitectul S. Fridlin a proiectat Casa Parlamentului RSSM în 1964, arhitectul L.Ciuprina a construit terenul pentru autogară. Au fost construite zonele rezidențiale ale noii capitale moldovenești. Acum, în case construite în perioada sovetică, locuiește circa 70% la din populația urbană.
După independența Republicii Moldova din 1991, Chișinăul a rămas capitala noului stat. În acest moment, municipiul Chișinău găzduiește peste 685.000 de locuitori, continuând să fie cea mai mare urbă de pe malul stâng al Prutului, dar și al doilea cel mai mare oraș românesc.
Mari români născuți la Chișinău
Lista românilor care au contribuit la dezvoltarea României și s-au născut la Chișinău este una enormă, dar ar trebui să amintim în acest articol de Alecu Russo, scriitorul și folcloristul care a cules balada ”Miorița”, sportiva și campioana olimpică Lia Manoliu, matematicianul Dmitrie Mangeron și ministrul apărării al Istraelului, Avigdor (Victor) Lieberman.
În 2008, Chișinău și Iași au devenit orașe înfrățite. Duminică, pe 14 octombrie, la fel ca Iașul, Chișinăul așteaptă oaspeți veniți să sărbătorească Ziua Chișinăului.
Așa că, La mulți ani Chișinău ! La mulți ani Iași!
