Românii condamnați la sararii de 2000 de lei pe lună în timp ce profitul este trimis în străinătate. Slăbiciunera capitalului local, lipsa investițiilor, tensiunile pe piața muncii, emigrație și polarizarea socială/economică sunt binele știute probleme ale economiei.
Astfel majoritatea angajaților din România au două “pedepse”: 2000 lei/lună și 40 % taxe. Practic 2000 de lei pe lună este “taxa de corupție” plătită de fiecare muncitor și 40 % sunt taxe pe salariile mici prin care statul extrage majoritatea acestor bani.
Facem un calcul pentru cei 2000 de lei munciți de cătreun angajat în fiacre lună. În 2016 parlamentul European a publicat un studiu al Rand Corporation unde menționau că costul direct al corupției în Românoa este estimat la 25 miliarde EUR pe an, sumă care se împarte la cinci milioane de angajați, asta înseamnă că ajunge la 2000 de lei pe lună. O altă recalculare a sumei de 25 de miliarde de euro ne arată unde se duc banii”: pensii special, furt si incompetenă în sistemul de sănătate, salarii mari către bugetari inutile, conectati politic sau corupți, investiții inutile uneori prea scumpe, evaziune fiscal tolerată și încurajată de ANAF la diverse firme, furtul din bugetele locale și din firmele cu capital de stat nu sunt incluse în calcul.
Problema este că această “taxa de corupție” nu este plătită direct nici de managerii cu salarii mari, nici de acționari și nici de pensionari. Însă nici ei nu scapă de efectele secundare – o țară cu salarii mici și ineficientă nu poate susține afeceri și pensii mari.
Dacă tragem o linie se poate observa ca costul corupției este plătit exclusiv de asngajații din privat cu salarii mici și medii.
Culmea este că mulți oameni cu venituri mici nu pot crede că în fiecare lună le este furată suma de 2000 de lei. Astfel că un angajat cu carte de muncă cu un salariu net de 2000 de lei contribuie 2200-2500 lei la bugetul statului. Iar cine muncește la “negru” nu plătește direct la stat, iar salariul său este mai mic pentru că firma la care lucrează este ineficientă și nu poate investi.
Astfel forța de muncă pleacă spre alte țări, ținând cont că salariile nete sunt de trei ori mai mici, deși productivitatea muncii este cu doar 40 % mai mică.
Un alt efect care distruge firmele mici, dar și capitalul local este foarte simplu. Un banal exemplu a unui patron care iși deschide o firmă cu 10 angajați, cu greu poate oferi unui salariat un venit de 500 Euro/lună. Aplicând grila de impozite, costul firmei este de aproape 1000 de Euro/lună, un nivel ridicat chiar în Europa de vest și imposibil de rentabilizat în România.
Dacă ne luăm după cifrele oficiale, dezastru este cât se poate de clar. Veniturile la bugetul de stat sunt de doar 26 % din PIB, al 2-lea cel mai scăzut nivel din UE, mult chiar sub nivelul de 35 % din Europa de Est. În plus avem o evaziune fiscală cea mai ridicată din UE: la TVA este de 38 %, 20-25 % din angajați primesc salarii care nu sunt declarate. Mulținaționalele în România controlează aproximativ 40-50 la sută din veniturile totale ale firmelor și au 20 la sută din angajati, și ca regulă sunt foarte atente să nu fraudeze bugetul de stat. Nivelul de împrumuturi accesate de IMM-uri este de patru ori mai mic decât medfia europeană și a stagnat în ultimii ani, deși PIB-ul s-a mărit accelerat.
Factorul principal a situației economice este corupția care trebuie eliminată prin metode mult mai radicale decât ce s-a întâmplat până acum.
