Pe 13 noiembrie, Comisia Europeana va da publicitatii ceea ce surse de la Bruxelles definesc drept cel mai dur raport MCV in privinta Romaniei din 2007 incoace, adica de la instituirea acestui mecanism.
Informatia este cat se poate de credibila in conditiile in care CE si-a exprimat oficial ingrijorarea pentru declansarea procedurii de revocare a procurorului general si a precizat ca MCV va face referire la acest aspect. Pe langa multe altele desigur.
A doua zi, pe 14 noiembrie, pe agenda Parlamentului European a fost pusa rezolutia in privinta Romaniei. Este greu spre imposibil de crezut ca a doua zi dupa un asemenea raport, Rezolutia va fi in alta cheie, daca nu vor interveni evolutii spectaculoase projustitie.
Pana in ultima clipa, adica pana joi, rezolutia era inca sub semnul intrebarii, ba chiar a existat la un moment dat informatia ca s-ar fi renuntat la ea sub presiunea de a nu crea situatia fara precedent ca guvernul unui stat sa fie pus la zid cu numai cateva saptamani inainte de a prelua presedintia Consiliului UE.
Dl Juncker a si subliniat in Parlamentul European ca Centenarul nu este numai al Romaniei, ci al intregii Europe, ceea ce a reprezentat o mana intinsa in mod clar. Pe cat de clar pe atat de naiv si nerealist.
Pentru a profita de aceasta sansa, PSD ar fi trebuit sa se comporte decent macar in aceste zile, ceea ce nu a reusit. Dragnea n-a rezistat tentatiei sa se suie cu picioarele pe masa.
La consultarile de la Cotroceni a facut spectacol cu o sfidatoare „to do list” din care razbateau la fiecare rand cuvintele amnistie si revizuire si care a fost inmanata de o delegatie compusa din siluitorii justitiei din Comisia Iordache.
Si ca sa faca sfidarea deplina, Liviu Dragnea a simtit nevoia sa-l mazileasca si pe procurorul general, prin intermediul sculei sale de la ministerul Justitiei.
Daca nu e vorba de psihiatrie pura, incercarea de a-l revoca pe Augustin Lazar cu doar jumatate de an inainte ca mandatul sau sa expire arata o mare disperare, legata cel mai probabil de dosarul represiunii din 10 august.
Pentru Comisia Europeana si Parlamentul European este cu neputinta sa inghita demiterea procurorului general in urma unui raport plin de minciuni, printr-o procedura pe care Comisia de la Venetia numai ce a desfiintat-o, ca sa eviti anchetarea unui moment antidemocratic extrem de grav.
Asa ca rezolutia a revenit pe agenda, iar MCV a devenit apocaliptic, repet, cel mai rau de cand exista acest mecanism. Asta dupa ce in 2012 eram la un raport pozitiv distanta de ridicarea acestui mecanism de verificare, dupa un parcurs constant favorabil.
Socialistii au cam lasat din brate PSD, ceea ce daca ne uitam la dl Timmermans este deja evident.
Cei mai furiosi si inflexibili sunt verzii si, aici e aici!, ALDE- Europa, adica partenerii dlui Tariceanu. Sau, posibil, cat de curand fostii parteneri ai dlui Tariceanu, pentru ca la inceputul lui noiembrie ALDE discuta excluderea ALDE Romania.
Insusi seful departamentului de comunicare al ALDE Europa, Didrik de Schaetzen, a confirmat ca pe agenda Consiliului ALDE Europa din luna noiembrie de la Madrid se va afla situatia excluderii ALDE Romania din grupul european. Ea a fost ceruta de liberalii din mai multe tari, in primul rand din Austria.
Pentru Dragnea, posibila excludere din PES nu este o amenintare. Ca dovada, nici macar nu a catadicsit sa trimita un reprezentant la recenta reuniune a socialistilor pentru desemnarea candidatului la sefia CE din alegerile europarlamentare. Planul sau, aproape public, este sa se alieze cu polonezii si ungurii intr-un grup al suveranistilor, indiferent de ideologiile traditionale.
Pentru Calin Popescu Tariceanu situatia e fix pe dos. Daca e dat afara din ALDE lovitura va fi naucitoare si va consfinti statutul sau de paria, cu anularea oricarei sanse la prezidentiale. Pentru ALDE Europa, pierderea va fi foarte mica, ba s-ar putea transforma in castig cat timp exista o intentie a USR de a se alatura acestui grup dupa alegeri, dupa cum a aratat presedintele USR Dan Barna intr-un interviu pentru Ziare.com.
Si este posibil ca dl Tariceanu sa fie obligat pana la urma la o alegere grea: ori alaturi de PSD in continuare, dar exclus din ALDE Europa si proscris, ori renunta la PSD si, implicit, rupe coalitia.
Tariceanu, flancat de Norica Nicolai, Steluta Cataniciu, Daniel Chitoiu si mai nou Renate Weber, raman aceiasi dusmani ai statului de drept si ai justitiei, dar cu interese strategice momentan diferite de ale PSD.
Cea mai mica cedare in fata lui, cel mai mic compromis de dragul concordiei ar fi doar un pact cu diavolul, care se va razbuna insutit. Alina Gorghiu a verbalizat public ceea ce presedintele a sugerat nepublic la negocieri: nu trebuie respectate chiar toate recomandarile Comisiei de la Venetia, dar macar o parte, macar nu mai faceti modificari noaptea si pe sub masa. Este oferta pentru pactul national, mai ales catre ALDE.
Si cam care dintre recomandari sa fie respectate si care pot fi bagate sub pres? Cum negociem statul de drept? Procentual? Prin tragere la sorti? Asa arata un pact cu diavolul si niciodata asemena compromisuri nu raman nepedepsite.
Solutia la actuala criza nu este nici compromisul pe justitie, nici negocierea in genunchi cu „teroristii” nici credibilizarea lui Tariceanu, pentru ca PSD si ALDE sunt cele doua fete ale aceleiasi tumori care trebuie extirpata, nu pansata.
