In urmă cu nouă ani, într-o tristă zi de toamnă, ţara noastră îl pierdea pe unul dintre cei mai mari artişti pe care i-a avut vreodată România. Era 10 noiembrie şi maestrul Gheorghe Dinică îşi pierdea viaţa la doar 75 de ani.
O prezenţă constantă în filme, în seriale, pe scena teatrului sau pe scena muzicală, Gheorghe Dinică s-a născut în Bucureşti, în cartierul Giuleşti, şi a fost supranumit „cel mai mare «rău» al cinematografiei româneşti“ de către Horaţiu Mălăiele, deoarece a avut în special roluri negative.
Maestrul Gheorghe Dinică a debutat ca actor amator la 17 ani, iar primul lui mare rol a fost cel al inspectorului Goole din piesa „Inspectorul de poliţie“ („An Inspector Calls“). De-a lungul anilor, a jucat pe scena Teatrului de Comedie, Teatrului Bulandra şi Teatrului Naţional I. L. Caragiale. La vârsta de 33 de ani, el a debutat şi în lumea cinematografică, cu un rol în filmul „Străinul“, adaptare cinematografică a romanului omonim scris de Titus Popovici.
Printre rolurile marcante ale lui Gheorghe Dinică se regăsesc: Cadîr, din piesa de teatru „ Tache, Ianke şi Cadîr“, Caţavencu, din piesa de teatru „O scrisoare pierdută“, Pepe, din filmul „Filantropica“, Lăscărică, din filmul „Cu mâinile curate“, şi Aurică Fieraru, din serialele „Inimă de ţigan“ şi „Regina“.
Cele mai faimoase replici pe care le-a avut maestrul rămân „Nu trage dom’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică“ şi „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană“.
Pe lângă rolurile din filme, seriale şi piese de teatru, Gheorghe Dinică a înregistrat şi mai multe CD-uri cu muzică de petrecere şi romanţe şi cânta uneori în localuri din Bucureşti, cel mai celebru fiind „Şarpele roşu“. Cea mai cunoscută piesă a maestrului este „Sunt vagabondul vieţii mele“.
În anul 2009, atunci când a murit, Gheorghe Dinică fusese diagnosticat cu colecistită acută alitiazică flegmonoasă, şoc septic şi disfuncţie multiplă de organe, iar din această cauză avea insuficienţă respiratorie acută. Marele actor a fost operat, însă a murit, iar decesul său a deschis o filă din viaţa lui despre care aproape nimeni nu ştia nimic.
Singura care a vorbit despre boala secretă de care suferea Gheorghe Dinică a fost soţia lui, Gabriela, care a spus că maestrul avea Alzheimer şi că începuse să uite multe lucuri. „Mai mult cu ceilalţi, nu cu mine“, spunea, după moartea actorului, văduva sa.
Gabriela Dinică l-a protejat pe bărbatul care i-a fost soţ timp de 15 ani şi nu a vorbit despre această boală decât după ce actorul a murit. Ea a dezvăluit şi faptul că, odată, aflaţi la Câmpulung, Gheorghe Dinică s-a rătăcit şi nu a mai ştiut să ajungă acasă. Mai mult decât atât, Gabriela Dinică a afirmat că soţul ei nu ştia că are Alzheimer!
