Ne-a luat prin surprindere știrea potrivit căreia producătorul auto ceh Skoda, parte a grupului Volkswagen, ia în calcul și România pentru o viitoare investiție importantă, iar pe lista de opțiuni s-ar putea afla și zona Iașului. Fără a specula prea mult pe marginea unei informații neoficiale, să convenim că șansele municipiului Iași nu sunt mari, în primul rând din motive de geografie și infrastructură. Prin comparație cu Ungaria sau cu vestul României, orașul nostru are o poziție defavorabilă din perspectiva accesului pe piețele vest-europene, iar vecinii noștri din Republica Moldova sau Ucraina nu au potențialul de a deveni prea curând mari cumpărători de asemenea automobile.
Totuși, indiferent de opțiunea finală a grupului sus-menționat, această informație ne poate încuraja să purtăm o dezbatere utilă. Am fi capabili, în acest moment, să oferim unei mari companii condiții suficient de atractive pentru ca ea să aleagă Iașul pentru o activitate productivă majoră? De-a lungul timpului, din postura de realizator TV, i-am întrebat adesea pe invitații mei, mai ales pe politicienii și administratorii de vârf, ce părere au despre șansele Iașului de a capta o astfel de investiție, presupunând că ea ar apărea la orizont. Am folosit chiar exemplul sectorului auto, pentru că această ramură aprinde în cel mai înalt grad imaginația publică în România. Aproape întotdeauna, am primit răspunsuri „politic-corecte”, cu inventarieri ale punctelor tari și slabe ale orașului nostru, plus obișnuitul discurs pe tema absenței autostrăzii spre vest.
Arareori, însă, aceste răspunsuri transmiteau speranța că un asemenea scenariu este realist. Sau ideea că orașul (și zonele învecinate) ar trebui cumva să se pregătească din timp pentru asemenea ocazii, spre a porni cu șanse mai mari în eventuala competiție cu alte centre din țară și din regiunea est-europeană. În fine, nu mi s-a părut că responsabilii politici sau administrativi intervievați erau suficient de îngrijorați de absența unui volum suficient de mare de investiții, românești sau străine, în ramuri industriale tradiționale, dar cu valoare adăugată mare.
E bine că ne concentrăm asupra componentei IT, de la care așteptăm să propulseze orașul către o dezvoltare echilibrată, întemeiată pe cunoaștere. Este, în fond, ceea ce dorește și țintește și Uniunea Europeană, inclusiv pentru zona din apropierea frontierei sale estice. E bine că dispunem de resurse importante în sectoarele cultural, educațional și medico-sanitar, precum și în alte câteva domenii aflate total sau aproape total în administrarea statului. Și mai putem evidenția destule alte vârfuri ale poligonului ce definește viața economică a Iașului, între care construcțiile și comerțul. Dar, în acest loc și în această epocă, e foarte greu să ne închipuim dezvoltarea fără un sector puternic al industriei prelucrătoare.
Vorbim, desigur, de un sector rezultat din inițiative private. Întărirea acestei părți din economia zonei noastre ar trebui să compenseze ponderea ridicată a activităților ce țin de sectorul guvernamental. De asemeni, ar trebui să ne ofere un model de înrădăcinare a capitalului pe care, cu tot respectul pentru importanța zonei IT, aceasta nu-l va egala niciodată (pentru ea, mobilitatea este un atu important). În plan social, putem vorbi la nesfârșit despre politici de limitare a migrației, dar puține instrumente sunt mai eficiente decât o uzină serioasă care să-ți ofere nu doar o slujbă bine plătită, ci și un statut demn în comunitate. În fine, dar nu în cele din urmă, dependența excesivă de stat a unei comunități este nocivă și în plan politic: orașele cu vocație industrială se comportă altfel față de comunitățile în care au mai rămas bunicii, nepoții și cei care nu (mai) pot fi integrați pe piața muncii – presupunând că ar dori să se angajeze.
Cu sau fără Skoda, cu sau fără sector auto, cu sau fără autostradă, este o conversație pe care trebuie să o purtăm.