Ultimele zile ne-au oferit două evenimente de politică locală generate de tabăra opoziției. E vorba, așa cum cei mai mulți dintre cititorii acestui text știu deja, de anunțul PNL că deputatul Marius Bodea va fi candidatul la primăria municipiului Iași și de întâlnirea liderilor forțelor de opoziție (PNL, PMP, USR) în vederea stabilirii unui mecanism de cooperare la nivel local.
Cele două evenimente sunt legate, dar distincte. Participarea domnilor Alin Aivănoaei (PMP) și Silviu Gurlui (USR) la o ședință a conducerii municipale a PNL – evident, la invitația gazdelor – este o probă de amabilitate cu care nu suntem obișnuiți, în relațiile dintre partide. Din câte se pare, în urma discuțiilor s-a ajuns la concluzia că merită încercată o cooperare în plan politico-administrativ, dar fără a se transmite semnale hazardate privind posibilele colaborări electorale. Nu este mult, dar nu este nici puțin: dacă acest sistem de cooperare se va concretiza, forța opoziției în consiliul local și în consiliul județean ar rămâne aceeași (nu ar crește), dar ar putea fi mai bine valorificată. Dacă suntem optimiști, putem spera și în propuneri de politică publică mai bine articulate și mai bine susținute. Nu trebuie neapărat să fie mai multe. E clar că forțele de opoziție care au deja „master-planuri” de abordare a alegerilor din 2020.
Nu am cunoștință despre existența unor decizii ferme în privința strategiei pentru locale a PMP, în cazul PNL și USR ele sunt evidente. Domnul Marius Bodea va fi candidatul la primărie al PNL, competiția s-a încheiat – mai bine zis, procesul s-a încheiat înainte de a deveni unul competitiv. Nimeni nu a dorit să i se opună domnului Bodea (care este și șeful organizației municipale), în încercarea domniei sale de a deveni, pentru a doua oară, candidatul partidului. Interesul filialei municipale se va muta înspre cursa multi-criterială pentru accesul pe lista de consilieri locali. În ceea ce privește USR, linia oficială este transmisă cu aceeași fermitate: va exista un candidat propriu pentru primărie.
Dar, după cum știm din alte domenii, master-planurile se mai schimbă. La anul sunt alegeri europene și apoi prezidențiale. Primele nu sunt foarte relevante, dar ultimele vor aduce schimbări în politica românească, iar ele se vor propaga dinspre centru înspre palierul local. În orice caz, important este că PNL și USR știu ce vor face, iar PMP se va hotărî, și el, la momentul potrivit. Datele problemei sunt clare pentru toată lumea.
Așadar, la primărie vom avea alegeri într-un singur tur – e greu de întrevăzut un scenariu prin care s-ar reveni la sistemul anterior. Cel mai probabil, se vor înfrunta cinci-șase candidați, dintre care trei pot spera în mod rezonabil să câștige: primarul în funcție, candidatul PSD și candidatul PNL. Cum politica este mereu un spațiu al surprizelor, n-ar strica să luăm în calcul posibilitatea ca, în vara lui 2020, să constatăm că numărul celor creditați cu șanse crește dincolo de cifra trei. În orice caz, despre colaborări și alianțe este greu să vorbim acum. Ce știm este că, în absența unui tur secund, ele nu au logică decât dacă se concretizează și prin liste comune la consilii. Vor fi mutațiile generate de anul electoral 2019 suficient de ample încât filialele locale ale partidelor românești – inclusiv cele ieșene – să se gândească la alianțe locale?
Ar fi de așteptat să nu se întâmple așa, deși sistemul electoral stimulează exact acest tip de comportament. În aceste condiții, un eventual mecanism de dialog și cooperare între partidele de opoziție ar fi supus unor presiuni încrucișate. Pe de o parte, după europarlamentarele gestionate solitar – cu alte cuvinte, concurențial – ar putea apărea nevoia de dialog pentru turul secund al prezidențialelor. Nu ar fi ceva angajant, iar ulterior, pe măsură ce se apropie localele, adică exact atunci când vom deveni mai interesați de proiecte de politică publică, efectele centrifuge vor deveni mai puternice. Așadar, sunt șanse rezonabile ca modelul să funcționeze în 2019, dar să se epuizeze în 2020. Chiar și așa, el poate fi un pas înainte.
