România are o multitudine de locuri care îți încântă privirea, iar unele dintre aceste perle turistice se află ascunse în subteran. Salina Turda, o veche mină de sare din județul Cluj, este un exemplu grăitor.
Extragerea sării a început aici în Evul Mediu și a continuat până la începutul secolului XX. Atunci, salina a fost temporar închisă. A fost redeschisă abia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, deși nu în scopul de a extrage sare.
Salina Turda a continuat să fie folosită în deceniile următoare, deși a trecut prin cea mai mare transformare a sa abia în anii ’90. Spre deosebire de alte situri istorice, care sunt de obicei transformate în muzee, Salina Turda este astăzi nu doar un muzeu al exploatării sării, ci și un parc tematic subteran.
Istoria exploatării sării în zonă
Exploatarea sistematică a sării în România a început odată cu ocupația romană a Daciei. Însă, din punct de vedere arheologic, există o lipsă de dovezi materiale ale desfășurării acestei activități.
Asta, din cauza faptului că vestigiile, precum puțurile și galeriile, au fost distruse de activitățile de minerit ulterioare. În zona Durgău-Valea Sărată, exploatarea sării a debutat, conform documentelor, în perioada medievală.
Un act din 1076 al cancelariei ungare face mai multe referiri la Transilvania, inclusiv la minele de sare de lângă cetatea Turda. Într-un alt document al cancelariei, datat 1 mai 1271, minele de sare de la Turda sunt menționate explicit.
Referiri la minele de sare din zonă continuă să apară în documente din Evul Mediu. Extracția sării i-a făcut pe proprietarii incredibil de bogați ai acestor mine.
Salina Turda are galerii impresionante
Exploatarea sării a continuat și în perioada modernă. Sectoarele din Salina Turda care pot fi vizitate astăzi de turiști sunt rezultatul activității de exploatare din secolul al XIX-lea. Un astfel de sector este galeria Franz Josef.
Construirea acestei galerii orizontale a început în 1853, și trebuia să aibă rolul de a reduce costurile de aducere la suprafață a sării. În 1870, când a fost terminată, galeria avea o lungime de 780 de metri. Alți 137 de metri i-au fost adăugați la sfârșitul aceluiași secol.
O altă zonă a minei care datează din secolul al XIX-lea este mina Rudolf. A fost ultima mină din salină din care s-a extras sare. Are o adâncime de 42 de metri, o lățime de 50 de metri și o lungime de 80 de metri.
Această mină este conectată la camera cu puțul de extragere, unde sarea extrasă era transportată vertical, printr-un turn cu scripeți. În această mină, pot fi văzute stalactitele de sare care s-au format de-a lungul anilor.
S-a spus că stalactitele cresc cu aproximativ doi centimetri pe an și că, atunci când ajung la lungimea de trei metri, se rup din cauza propriei greutăți.
În zona cunoscută ca mina Terezia se află și un lac subteran. Mina are 120 de metri adâncime, iar lacul are între 0,6 și 8 metri adâncime. În mijlocul lacului se află o insulă, care s-a format din reziduurile aruncate de-a lungul deceniilor în care mina a fost funcțională.
Adăpost antiaerian și depozit de brânză
Salina Turda a fost închisă în 1932 și abandonată până la cel de-Al Doilea Război Mondial. În timpul conflictului, minele au fost folosite ca adăpost antiaerian.
Deși exploatarea sării a fost oprită după război, Salina Turda a continuat să fie folosită. De exemplu, galeria Franz Josef a devenit un loc de depozitare a brâzeturilor.
În 1992, Salina Turda a fost deschisă ca muzeu al exploatării sării și parc tematic subteran. Parcul tematic include un amfiteatru, o roată de agrement, facilități pentru sport, hidrobiciclete pe lacul din mina Terezia și chiar și un centru spa.
Salina Turda atrage 600.000 de vizitatori pe an, un indiciu al popularității sale.
