Întreaga Românie a celebrat 100 de ani de la marea Unire din 1918. Și municipiul și județul Iași au marcat Centenarul printr-o suită de activități, mai mult sau mai puțin inspirate. Însă autoritățile locale din comuna Ciurea se disting prin evenimentele organizate cu ocazia Centenarului. Unele dintre acestea sunt legate de comemorarea celor aproximativ 1.000 de români care au murit în cea mai mare catastrofă feroviară din țară. S-a întâmplat în 31 decembrie 1916, sau 13 ianuarie 1917 pe stil nou.
Plecare și greșeli repetate
Sfârșitul de an 1916, în plin război, familia regală a decis să se retragă la Iași. Odată cu aceasta, în trenul numit ”Curierul” au plecat de la Galați militari români și ruși, refugiați, dar și personalități ale vremii. Se estimează că numărul călătorilor depășea 3.300. Cum de puține zile căzuse Brăila, numărul refugiaților a crescut vertiginos: elevi, soldați sau ofițeri români și ruși, membri ai misiunii franceze, majoritatea femei cu copii, dar și bătrâni. Unii călătoreau pe vagoane sau pe tampoane, culoarele fiind supraîncărcate… Cu toții însă răbdau condițiile aspre cu speranța că în capitala Moldovei vor găsi un trai mai bun.
Inițial, trenul a avut 18 vagoane, dar pe traseu a ajuns la 26, și era tras de două locomotive. La Bârlad, după efectuarea probelor de frână, la cele 18 vagoane s-au adăugat 7, dar fără știrea mecanicului, pentru că era interzis prin instrucții. În stația Bălteni, după Vaslui, s-a mai atașat un vagon de călători. În timpul acestei manevre s-a epuizat aerul din instalația de frână la vagoanele rămase pe linia de sosire. După atașarea vagonului la tren nu s-a mai făcut proba frânei… Era primul semn de neglijență care anunța dezastrul ce urma să vină după numai câteva zeci de kilometri… La Scânteia, trenului i s-a mai atașat o locomotivă. Conform documentelor vremii, întreaga garnitură ar fi avut peste 840 de tone.
În gara Bârnova, unde trenul a ajuns pe 31 decembrie 1916, la ora 0,55, s-a asigurat acționarea, în caz de nevoie, a nouă frâne de mână. A plecat apoi cu viteză din stație, și a intrat în tunel cu o viteză de 23 km/oră, în loc de 16 km/oră… Viteza creștea în continuare, dar mecanicul nu a luat nicio măsură, pentru că vitezometrul era defect de ceva vreme. La ieșirea din tunel, mecanicul a încercat să frâneze, dar fără efect. Din cauza robinetului închis din greșeală de către un călător probabil, frânele nu au mai funcționat. Mecanicul a dat semnale pentru a se strânge frâna de mână și apoi de alarmă, dar intrarea în funcție a frânelor de mână a întârziat din cauză că unele vagoane erau încă în tunel și nu au auzit semnalele. Mecanicii au încercat cu disperare să rotească osiile în sens invers, dar acestea s-au blocat. Totul anunța dezastrul…
În gara Ciurea, trenul a intrat cu o viteză de 59 de kilometri la oră, imensă pentru acea vreme. Locomotivele au reușit să treacă de macaz rupându-se de tren, în timp ce vagoanele cu un centru de greutate mai mare s-au răsturnat, au deraiat, ori s-au ciocnit de cele din urmă și au luat foc.
Incendiul
Focul izbucnit a făcut torțe vii din răniții prinși între fiarele contorsionate… Kilometrii rămași până în Iași au fost parcurși dramatic de mulți călători, majoritatea femei înnebunite de pierderea copiilor, implorând ajutor. Toată ziua de duminică, 31 decembrie, răniții au fost cărați cu ambulanțe în spitalele pline, deja, de răniții, refugiații și mutilații de război.
Regina Maria insăși, însoțită de prințesa Olga M. Sturdza, a venit la fața locului și a ajutat la îngrijirea răniților…
Iată ce nota un contemporan despre catastrofă: ”Noi amănunte cu privirea la deraiarea de la Ciurea: Pînă eri la ora 12 au fost stabilite indentitatea a 554 de cadavre; pînă la această oră au fost scoase alte 14 cadavre. Detașamente din trupele din garnizoana Iași sub comanda unui locotenent lucrează cu activitate la scoaterea cadavrelor. Foarte multe din aceste cadavre nu pot fi recunoscute din cauză că sunt carbonizate.
Astăzi se lucrează la ridicarea ultimelor 2 vagoane sub ale căror rămășițe mai sunt încă mulți morți. Vagonul răsturnat a fost complect distrus, iar cel de poștă de lîngă locomotivă, care a fost cu frîna complect strânsă, este foarte puțin avariat. Calculatorul mașinei s-a găsit la gradație 95, ceea ce înseamnă că mașina avea viteza de 59 km pe oră.
Cîțiva preoți oficiază și înmormântează cadavrele victimelor.
S-a luat dispoziția să se împrejumuiască locul pe care s-a petrecut catastrofa.
Se va ridica și un monument.”
Persoane cunoscute pe lunga listă a morților
Nu se știe cu exactitate câți au murit în catastrofa de la Ciurea, dar cifra este de aproximativ 1.000. O memorialistă a evenimentului, Elena Emandi, nota: ”A fost acolo iadul adevărat în toată grozăvenia lui și puținii care au scăpat cu viață erau ca nebuni de oroarea scenelor ce s-au petrecut sub ochii lor”.
Un ziarist scria in ziarul ”Mișcarea”, în ediția din 1 ianuarie 1917: ”În trecere prin Ciurea am privit dezastrul: vagoane sfărâmate, arse, și echipele de lucrători scoteau încă morții de sub ruine. În spatele gărei erau înșirați pe patru rânduri morții… Erau multe sute. Cu ochii scoși, capetele sparte, brațe detașate, mâini, picioare, momâi arse. Femei, ofițeri, soldați…”
Un altul notează: ”Un șir întreg de vagoane arse, care nu mai păstraseră decât scheletul de metal, muiat ca ceara de focul ce-l mistuie… în jurul gării totul părea ruină și mormânt…”
Printre călătorii din ”trenul morții” s-au aflat persoane mai mult sau mai puțin cunoscute la vremea aceea, printre care ”Emil Costinescu, fost ministru de Finanțe, Yvonne Blondel, fiica fostului ambasador francez la București, geograful George Vâlsan, istoricul Vasile Pârvan, acesta din urmă fiind rănit. Printre cei care au murit sunt prințul Vasile Cantacuzino și căpitanul comandor Alexandru Cătuneanu, autorul primei hărți de navigație a Mării Negre.
Mai tragic a fost faptul că, dacă inițial, au fost cam 800 de morți după unele surse, numărul deceselor a crescut pentru că aproape 600 de oameni au fost răniți grav. Trebuie spus că Iașul, suprapopulat cu trupe, refugiați, suferea totodată de efectele unei ierni deosebit de grele, cu temperaturi de minus 15 grade, în condițiile lipsei lemnelor de foc și a restricțiilor la alimente. Iar la nivelul anului 1917, un astfel de accident cu sute de răniți micșora tragic speranța de viață a celor internați, mai ales a celor cu arsuri. Unele spitale militare de campanie se aflau în corturi sau clădiri care nu erau deloc adecvate actului medical…
Ancheta
Se pare că, privitor la accidentul de la Ciurea, cele mai plauzibile sunt constatările inginerului Timotei Leon care a avut acces la documentele de la Serviciul Arhive Naționale Istorice. ”Examinând situația trenului deraiat, am găsit că din vagoanele trenului E 1, primul după mașină s-a răsturnat într-o parte, al doilea numai deraiat de pe șini, iar de la al treilea vagon s-au răsturnat unele transversal pe linie, altele s-au încălecat unele peste altele și sfărâmându-se aproape complet, afară de cele două vagoane de marfă din urma trenului.
Acest dezastru a luat proporțiuni mai mari și prin faptul că imediat după deraiere a izbucnit brusc un incendiu care a cuprins majoritatea vagoanelor și care nu s-a putut stinge, nici având la îndemână pompe de incendiu, astfel că au ars complet de la cari apoi au luat foc și două vagoane cu munițiuni și un vagon cls. III ce se aflau pe linia I-a în trenul 2653, din care s-au tras în grabă iar aceste trei vagoane fiind împiedicate de vagoanele căzute transversal nu s-au mai putut trage afară din stație.
Proveniența incendiului la vagoane credem că este datorită sobelor aflate la unele din vagoane, cum a fost vagonul de dormit și cel rusesc și poate și altele, iar propagarea bruscă a incendiului s-a datorat blangazului cu care unele vagoane erau iluminate, căci astfel se explică repeziciunea cu care au cuprins focul aproape toate vagoanele.”
Onoare celor dispăruți
Cauzele accidentului feroviar de la Ciurea nu sunt stabilite exact. Cu 101 ani în urmă informația circula foarte greu, și puțini erau aceia care, în acele momente, au avut putere, timp, și cunoștințe tehnice pentru a relata evenimentul. Catastrofa de la Ciurea rămâne cea mai mare din istoria României, și este a treia în lume, judecând după numărul de victime, după cele din India și Sri Lanka.
Locuitorii comunei Ciurea le cinstesc memoria. În satul Lunca Cetățuii, nu departe de locul catastrofei, Primăria a amenajat ”Parcul memorial ”Ciurea 1917”, unde au fost plantați 1.000 de puieți de stejar și de tei. La acțiunea de plantare au fost prezenți militari ai Forțelor Navale, care au cinstit memoria celui care a fost căpitanul comandor Alexandru Cătuneanu, mort în accidentul feroviar. Ca o recunoaștere a memoriei comandorului, din data de 14 ianuarie anul acesta, Școala Gimnazială Lunca Cetățuii va purta numele Alexandru Cătuneanu.
Iar la trecerea peste calea ferată din satul Lunca Cetățuii, există un monument unde oficialitățile depun coroane în fiecare an la Ziua Eroilor și le povestesc elevilor veniți despre catastrofa de la Ciurea. Pentru că moartea celor 1.000 de oameni nu trebuie uitată. Sufletele lor s-au ridicat la cer, dar noi nu trebuie să-i uităm, ci să le cinstim memoria.
