Bătălia de la Stalingrad a fost una dintre cele mai sângeroase confruntări ale celui de-Al Doilea Război Mondial, numărul de victime (morți, răniți sau capturați) fiind cuprins între 1 și 2 milioane de soldați, civili și muncitori din rândul ambelor tabere.
Bătălia a fost atât de cruntă, încât se poate spune că, timp de cinci luni, cât a durat asediul, la Stalingrad a fost iadul pe Pământ. La sfârșitul lui august 1942, Adolf Hitler a decis să ordone Armatei IV-a Panzer să se cotească spre nord-vest, în direcția Stalingrad, unde urma se unească cu Armata a VI-a.
Hitler voia să captureze acest important oraș sovietic fiindcă astfel tăia legăturile de transport cu sudul Rusiei, punea mâna pe resursele zonei și putea să dirijeze armatele spre nord, pentru cucerirea Caucazului.
Infernul se dezlănțuie
Astfel, pe 23 august 1942, începea Bătălia de la Stalingrad.
„Bombardamente aeriene masive. În două ore, orașul este demolat. Fum, lipsă de aer, incendii peste tot… Totul arde, inclusiv cărămizile. Am tras în direcția avioanelor inamice inclusiv cu pușca. E iadul aici, adevăratul iad pe Pământ”, scria Marina Krasnik, membră a diviziei de luptă antiaeriană, în jurnalul ei.
Trupele sovietice, slab echipate, au fost luate prin surprindere de forța atacului german și al armatelor aliate. În tot acest timp, Iosif Stalin a ordonat ca soldații să nu facă niciun pas înapoi în apărarea orașului.
Mai mult, niciun civil nu trebuia evacuat, nici măcar femeile și copiii. Dictatorul sovietic credea că soldații vor lupta mai eficient dacă știau că apără un oraș plin de locuitori.
Sovieticii pierd teren
Din august și până în septembrie, sovieticii au pierdut teren constant în fața mai bine dotatelor armate inamice. La mijlocul lui septembrie, armata rusă mai ocupau doar o fâșie de 14 kilometri lungime și 3-4 kilometri lățime de-a lungul fluviului Volga.
Luptele au fost feroce, iar diverse zone din oraș au trecut de mai multe ori de la o armată la cealaltă. Potrivit istoricilor, speranța de viață a soldaților sovietici din anumite batalioane implicate în Bătălia de la Stalingrad era de doar 24 de ore.
În orașul transformat în ruine, cadavrele de soldați și civili se găseau la tot pasul.
Bătălia de la Stalingrad a însemnat foame, disperare și război de uzură
Din cauza vitezei cu care a foat atacat Stalingradul, sovieticii au fost prinși pe picior greșit și au suferit pierderi uriașe în timpul lunilor de vară. Au fost nevoiți să ducă lupte crâncene în interiorul clădirilor dezafectate, s-au confruntat cu o gravă lipsă de hrană și cu o aprovizionare dezastruoasă.
Pentru a nu muri de foame, sovieticii au fost nevoiți să ucidă și să mănânce cai, câini, pisici și șobolani. În unele cazuri, s-a ajuns și la canibalism. Pe lângă proviziile puține și lupta om la om, lunile de iarnă au venit cu temperaturi de sub 30 de grade Celsius.
Cei prea slabi ca să lupte sau să își găsească adăpost înghețau și mureau. Dar Bătălia de la Stalingrad nu era nici pe departe încheiată.
Contraofensiva
În noiembrie 1942, sovieticii au lansat o contraofensivă, declanșând un atac pe două fronturi. Sovieticii și-au luat prin surprindere inamicii, care nu credeau armata lui Stalin, slăbită, mai era capabilă de un astfel de atac.
Atacul a avut forma a două vârfuri de lance. În loc să atace din plin Armatele a IV-a și a VI-a, Armata Roșie a atacat flancurile mai slabe ale trupelor de invazie. Aceste flancuri erau slab apărate, aprovizionate și motivate.
Mai mult, ele se aflau în poziție vulnerabilă, staționate în stepele din jurul orașului. Atacurile au penetrat rapid și adânc flancurile, făcând joncțiunea și încercuind cele două armate străine. Forțele germane au încercat să se retragă, însă Hitler le-a ordonat să lupte.
La mijlocul lui decembrie, Hitler a ordonat trupelor speciale să salveze armatele încercuite, însă a fost prea târziu. Bătălia de la Stalingrad i-a costat pe germani un sfert din toate echipamentele militare – mitraliere, tancuri și muniție.
A fost o înfrângere care a demoralizat armata lui Hitler și pe celelalte care au participat la luptă (din Italia, România, Ungaria și Croația) și a constituit un punct de cotitură al celui de-Al Doilea Război Mondial.
