Zăcămintele de ghips din zona satului Criva erau binecunoscute de localnici, însă primele cercetări geologice încep abia în 1946. Peste câțiva ani a început și extragerea ghipsului prin aplicarea exploziilor în zonă, fiind deschisă o carieră pentru exploatarea zăcămintelor. În anul 1959, după una dintre exploziile peretelui vestic al carierei, s-a format o breşă din care a erupt apă. Extracția de ghips a fost oprită, iar după ce a fost pompată apa, a fost descoperită una dintre galeriile superioare ale peşterei ‒ o formaţiune carstică, spălată în stratul de ghips de râuleţul natural din bazinul rîului Nistru în cel al Prutului.
În anul 1977, după o altă explozie în carieră la o adîncime mai mare, a fost descoperită încă o breşă. A curs din nou apă, iar peștera a fost aproape complet uscată. O echipă de membri ai Clubului Speleologic „Troglodit” de la Cernăuţi ar fi ajuns să inspecteze locul și au făcut practic descoperirea uneia dintre cele mai mari peșteri de ghips din lume.
La 40 de metri adâncime
Peștera „Emil Racoviță este a treia ca mărime din Europa printre peșterile de ghips (primele două se află în Ucraina) și a opta în lume, iar după lungimea cunoscută până în prezent, circa 92 de kilometri, este a 27-a de pe glob. Accesul în peșteră se face doar printr-o intrare improvizată, săpată de savanții de la Academia de Ştiinţe încă din 1977. Intrarea în peşteră şi o parte a galeriilor importante se află și azi chiar pe teritoriul carierei de ghips, care în prezent este exploatată de compania moldo-germană Knauf.
Până a ajunge la galeriile peșterii e nevoie să cobori aproximativ 40 de metri pe niște scări metalice prinse de pereții unei fântâni îndeajuns de înguste. Galeriile peșterii formează un adevărat labirint subteran, foarte complicat şi sinuos, care încă nu a fost cercetat în întregime din cauza apelor care inundă periodic porțiuni din ele. Aceste coridoare asigură trecerea de la un nivel la altul în subteran. Coridoarelor înguste li se adaugă și temperatura scăzută care nu depășește 10 grade și umiditatea de 95%.
Interiorul ascunde săli enorme susținute de coloane din roci de peste două milioane de ani și lacuri cu apă cristalină. Remarcabile sunt „Sala celor o sută de metri”, „Sala așteptării”, „Cimitirul dinozaurilor”, „Sala hipopotamului”, care ating lungimi de 60-100 m, lățimi de 30-40 m și înălțimi de până la 11 m. În golurile carstice ale peșterii se află peste 20 de lacuri, dintre care cele mai mari sunt: „Lacul Dacilor”, „Lacul Verde”, „O gură de apă”, „Lacul Albastru”, „Lacul Dinozaurilor”, „Lacul Nautilus”, denumite după cultura, imaginația și pasiunile speologilor.
Bogăția din subteran
Peștera ascunde formaţiuni minerale inedite, inclusiv cristale mari şi rare de selenit, cu nuanțe de chihlimbar. Tot aici se află cel mai mare cristal de ghips din Europa, cu un volum total de peste trei metri cubi. Prin labirintul sistemului carstic curg izvoare care își au originea în Munții Carpați și din care se „hrănesc” și râurile Prut și Nistru. Specialiștii spun că peștera „Emil Racoviță” nu este doar un obiectiv turistic și științific, ci și un rezervor strategic de apă pentru Republica Moldova. În caz de secetă, ea ar putea servi ca depozit pentru apa celor două râuri.
Totodată, prezența apei mineralizate cu calități curative în unele izvoare din peșteră și aerul ionizat ar putea transforma peștera cu succes într-un obiectiv nu doar turistic, ci și centru cu servicii curative și terapeutice.
De la ”Cenușăreasa” la ”Emil Racoviță”
Prima denumire a peșterei din 1977 a fost ”Cenușăreasa”. Numele a fost ales de către Alexandru Filipeţ care se afla în grupul speologilor din Cernăuți care au inspectat pentru prima dată peștera pe 12 mai 1977, ziua de naștere a acestuia.
De aceea, în documentele de atestare pot fi găsite două date ale descoperirii peșterii. Acesta povestea că logica denumirii ar fi venit din faptul că la început peștera este murdară și ai nevoie de echipament special pentru a pătrunde în ea, iar apoi aceasta este frumoasă așa cum e și povestea Cenușăresei. În cinstea speleologului care a dat prima denumire a peșterei unul dintre lacurile lacurile peșterii a fost denumit Filipţovo. În anul 1991, după ce Republica Moldova își declară independența, noile autorități decid să redenumească peștera de la Criva din ”Cenușăreasa” în peștera ”Emil Racoviță”.
O vizită la peștera ”Emil Racoviță”
Peștera poate fi vizitată fiind însoțiți de speologi avizați. Totodată, pentru că aceasta se află la hotarul Republicii Moldova atât cu România, dar și cu Ucraina, pentru a intra pe teritoriul peșterei este necesară pefectarea unui permis individual special la sediul poliției de frontieră din zonă, dar și demonstrarea că deții echipamentul necesar pentru a explora bijuteria subterană.
