Titu Maiorescu a venit pe lume la Craiova, în familia cărturarului Ioan Maiorescu, originar din Transilvania și rudă a lui Petru Maior. Mama sa provenea dintr-o familie aromână, care a dat un episcop.
Titu Maiorescu a trăit în copilărie la Craiova, București, Brașov, Sibiu și Blaj, unde l-a cunoscut pe Avram Iancu. Din 1851, familia Maiorescu s-a stabilit la Viena, iar Titu Maiorescu a studiat la Academia Tereziană, pe care a absolvit-o ca șef de promoție. A studiat apoi la Berlin, unde a obținut doctoratul, apoi a obținut licențe în litere, filosofie și drept la Paris. Apoi a început să predea franceza, psihologia și a început să publice.
În 1862 a fost numit procuror, apoi profesor la Universitatea din Iași și director al Gimnaziului central din capitala Moldovei. A fost ales apoi decan al Facultății de Filosofie, iar în 1863 a fost ales rector al Universității din Iași și, totodată, director al Școlii Normale Vasile Lupu din același oraș. A fost ales apoi membru al Academiei Române.
Ascensiunea sa a fost fulminantă: la 22 de ani era profesor universitar, la 23 de ani a devenit decan, apoi rector, la 27 de ani a devenit membru al Academiei Române, la 30 de ani a devenit deputat, iar la 34 de ani a devenit ministru.
Titu Maiorescu s-a ocupat, în afara carierei sale universitare, și de fondarea Societății Literare Junimea, care i-a promovat pe Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ion Creangă. A devenit și critic literar, dar și ideolog și militant al Partidului Conservator. Afilierea sa politică i-a adus postul de deputat, apoi pe cel de ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, în mai multe mandate. A colaborat foarte bine cu Regele Carol I, care l-a numit agent diplomatic la Berlin, apoi a revenit în Parlament și a fondat ziarul Timpul.
Din 1884, s-a mutat la Universitatea din București, iar în 1892 a devenit rector al acesteia. În 1912, Titu Maiorescu a devenit ministru al Justiției, iar în 1913 a devenit prim-ministru și ministru de Externe. În această calitate a condus Guvernul în Cel de-al Doilea Război Balcanic și a prezidat Conferința de Pace de la București, care a adus României Cadrilaterul. La izbucnirea Primului Război Mondial, s-a pronunțat pentru neutralitate. A murit în 1917, la 77 ani ani, și a fost înmormântat în București.
