Pentru a le oferi un viitor mai bun, tot mai multe persoane aleg să muncească în străinătate pentru a lucra și lasă acasă familia și copiii. Dincolo de dorul de casă, acești oameni lasă în spate niște suflete care rămân de cele mai multe ori cu bunicii sau cu mătuși care nu pot înlocui niciodată un părinte. De-a lungul timpului, au fost efectuate nenumărate studii, deopotrivă sociologice cu privire la numărul de români care pleacă anual în străinătate, cât și psihologice, cu profilul copiilor care sunt nevoiți să crească singuri fără părinți.
Județul Iași ocupă locuri fruntașe când vine vorba de copii care au părinții plecați la muncă în străinătate, cu 11.573, urmat de Suceava cu 11.078. În cele mai multe din cazuri, aceștia sunt nevoiți să trăiască în grija statului sau a bunicilor. Din dorința de a le oferi un trai mai bun, aceștia aleg să sacrifice conexiunea cu familia pentru a merge în țări precum Spania, Italia sau Anglia pentru a munci.
“La sfârșitul anului 2018, existau în evidența Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, un număr de 5.620 de copii cu un părinte sau cu ambii părinți plecați în străinătate. Dintre aceștia, 5.000 se aflau în grija rudelor de gradul IV inclusiv bunici, mătuși, unchi, iar un număr de 132 dintre ei, se aflau în măsuri de protecție, respectiv în centre de plasament sau de asistență maternal”, a declarat Tiberiu Bantaş, purtătorul de cuvânt al DGASPC Iasi.
Din numărul total de copii, 772 au ambii părinți plecați la muncă în străinătate, 2.514 au unul singur plecat, iar 437 au un singur părinte care susține o familie monoparentală. Cei mai mulți dintre ei sunt adolescenți cu vârste cuprinse între 10-17 ani.
Adolescenții sunt cei mai afectați
Sute de elevi de la Colegiul Tehnic I.C.Ștefănescu din Iași au unul sau ambii părinți plecați. De cele mai multe ori, cadrele didactice țin locul mamei sau a tatălui.
“Unii sunt foarte închiși, unii sunt foarte retrași, alții au sentimentul de revoltă, alții își doresc să comunice mai mult și îi simțim că vor ca tu să fii mama sau tatăl lor. Sunt copii care necesită atenție. Într-o clasă sunt 25-30 de copii. Este greu să te rupi în atâtea bucățele. Încercăm prin consilierul școlii să îi ajutăm, dar de multe ori ei ascund această nevoie și, din păcate, răbufnesc într-un moment necontrolat când poate se gândesc la mamă sau nu au un lucru”, a spus Dolores Voinea, directorul școlii.
Separația de unul dintre părinți aduce multă suferință în inimile acestor copii.
“Alte riscuri mai sunt cele emoționale în care copilul se poate simți abandonat, trist. Dacă copilul este mai mic, s-ar putea să nu înțeleagă exact când se întoarce, cum se întoarce, sa nu înțeleagă motivele pentru care unul dintre părinți sau ambii sunt plecați. Depinde de vârsta copilului. Dacă e mai mare înțelege și chiar dacă înțelege așa la nivelul rațiunii, la nivel emoțional tot simte lipsa părinților pentru că simte că are nevoie de o persoană de sprijin, de care el să se simtă legat și lipsa părintelui poate crea aceste stări de tristețe care nu se manifestă prin plâns ci prin comportamente mai rebele, mai de furie, copilul să nu își dea seama de ce este furios”, a spus Corina Mighiu psiholog la Salvați Copiii Iași.
Minorii care trăiesc cu unul dintre părinți sau cu alte rude, sunt expuși tuturor acestor riscuri majore, care le pot afecta viitorul iar psihologii spun că mulți dintre minorii care comit fapte penale provin din familii dezorganizate.
“Poate se gândesc la o soluție ca să nu plece amândoi odată sau să găsească o soluție să țină contactul cu copilul, să îi spună, să vorbească cu el. Dacă e mai mic, să îi explice că se întoarce și să îi dea exemplu și localizarea în timp, când se întoarce, să îi spună dacă se simte într-un anumit fel ori furios, ori trist, poate să îl contacteze pentru că, acum, spre deosebire de acum zece ani, contactul virtual este mult mai facil. Ce mai pot părinții să facă e să vină la o perioadă regulată acasă și să încerce să se reconecteze emoțional la copilul lor. E o situație delicată. Dacă părintele se simte depășit, să apeleze la un consilier să meargă cu copilul sau chiar cu întreaga familie pentru că nu este nicio rușine”, a completat psihologul.
Ce face statul?
Nu prea multe, ar spune reprezentanții ONG-urilor care se ocupă de viitorul copiilor.
“Considerăm că este un fenomen care nu va trece ci este o realitate socială și socio-economică pentru care trebuie să ne pregătim ca pentru o situație permanentă. Românii vor pleca în continuare, motiv pentru care noi trebuie să fim mereu pregătiți la riscurile pe care le presupune separarea de părinți și de copiii care rămân acasă, să educăm mereu părinții cum trebuie să se comporte cu privire la această criză a familiei și mai ales, atunci când hotărăsc să își ia copiii cu ei în străinătate. Trebuie să avem niște metode și niște servicii pregătite”, a declarat Alex Gulei, președinte Alternative Sociale Iași.
