CLANURILE DE PE STRADA VACANȚEI

“Proiectul de la Năvodari” înseamnă, de fapt, un contract public inițial de 58 de milioane de lei pentru reabilitarea unui drum.

Iar SRL-ul local de la care Tel Drum cumpăra regulat șaibe și alte nimicuri, cu sediul pe o stradă din fosta tabără de copii, aparținea primarului PSD de atunci: Nicolae Matei.

Sau “Împăratul”, cum îi place lui să-și spună.

Din 2000, Matei s-a înșurubat în PSD și primăria Năvodari (viceprimar, secretar, consilier), fiind ales edil abia în 2008, după o campanie în care a împărțit prin localitate ouă ștampilate cu numele lui. În 2012, după ce a câștigat și al doilea mandat, a făcut-o de omletă. Matei era luat prima dată cu duba DNA, întrucât a încercat să mituiască un polițist ca să scape de niște dosare penale aflate în lucru.

PSD Constanța s-a solidarizat prompt cu arestatul, reclamând un abuz judiciar, iar sute de localnici au ieșit în stradă cerându-și jupânul înapoi.

Matei a ieșit peste cinci luni, dar a intrat la loc în august 2014, arestat preventiv chiar într-unul dintre dosarele de care încercase să scape. A stat la beci până în primăvara lui 2015, când a mai revenit la primărie pentru circa zece luni. Definitiva de un an și jumătate de închisoare cu executare, în cauza cu polițistul, i-a venit în februarie 2016.

Între timp, DNA l-a trimis în judecată cu cele două spețe la care lucra demult. “Împăratul” e acuzat de ilegalități în cascadă cu terenurile taberei din Năvodari – acestea fiind, de fapt, marile lui tunuri.

Inițial, potențialul turistic al amplasamentului pentru copii l-a inspirat pe primar să miște o serie de retrocedări abuzive acolo. Ulterior, printr-o hotărâre de consiliu, a trecut cu japca toate activele taberei în domeniul privat al orașului ca să le mărite într-un soi de parteneriat public-privat.

Pentru asta, a creat o societate (Tabăra Năvodari SA) în care primăria a pus tabăra ca aport de capital, deși deținea doar 40% din acțiuni. Partenerul privat era chiar iubitul surorii lui Nicolae Matei, firma acestuia (Dormarbib Group) intrând în combinație cu drept de control (60%).

Matei pregătise schema dinainte, relatează procurorii. Pe mâna sa, “cumnatul” interpus intrase în posesia terenurilor din tabără retrocedate anterior, or asta i-a dat exclusivitate la asocierea profitabilă care a urmat cu orașul, când au pus mâna și pe restul.

Taman această afacere de familie (Tabăra Năvodari SA) este al doilea canal prin care Matei primea bani de la Tel Drum.

Fără mărunțiș acum.

Un draft de contract din martie 2014, salvat în calculatorul directoarei Nicoleta Pene și implicit în #TeleormanLeaks, arată că Tel Drum a închiriat o clădire și un teren de 3.000 de mp pe strada Vacanței nr. 1 din Năvodari, fix în tabăra de copii, pentru o organizare de șantier.

Chiria a fost virată regulat în contul firmei Tabăra Năvodari SA, jucăria inventată de Nicolae Matei. În total, Tel Drum a plătit peste 50.000 de euro între 2014 și 2017.

Și de ce organiza un șantier la Năvodari?

Pentru că primise de la primăria lui Matei, pe banii Uniunii Europene, contractul pentru refacerea celei mai importante artere din oraș. Miza lor.

LĂCUSTE DE ASFALT

Ceea ce urmează ne-a chinuit, de fapt, de mii de ori pe banii noștri.

Totul începe pe 4 decembrie 2012, când primăria condusă de Nicolae Matei bate palma cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului pentru finanțarea unui proiect important: lărgirea și modernizarea drumului principal din localitate în maximum doi ani.

58 de milioane de lei e finanțarea totală aprobată din start de însuși Eduard Hellvig, azi șerif în “statul paralel”. Atunci, la începutul guvernării Ponta, când mamutul USL înghițea două treimi din parlament, directorul SRI era doar predecesorul lui Liviu Dragnea la ministerul Dezvoltării.

O parte din bani se duc pe exproprieri, studii, consultanță și avize, dar execuția drumului va consuma grosul.

Pe 18 noiembrie 2013, primăria Năvodari atribuie contractul unei asocieri de firme: Tel Drum ca lider, Imob lux Construct din Bragadiru și Specialist Consulting din București. Instituția lui Matei primise 13 oferte la licitație, aceasta având prețul cel mai mic.

Pentru 36,4 milioane de lei, alianța de firme s-a angajat să lărgească drumul, începând cu barierele de la ieșirea din Mamaia și până la tabăra de copii “Delfinul”. Pe o distanță de 6,2 km, șoseaua trebuia să aibă patru benzi, piste de bicicletă de doi metri lățime și trotuare de 1,5 metri. Și totul gata în 18 luni.

L-au predat, însă, după 35 de luni, cu borduri care trebuiau înlocuite și stâlpi de curent în mijlocul pistelor de bicicletă, iar prima iarnă a adus pe carosabil tradiționalele cratere în asfalt.

Dar cum a luat Tel Drum contractul?

Ne luminează #Valiza. Informațiile digitale ascunse de gruparea “Dragnea” ne plimbă prin intimitățile financiare ale regilor asfaltului, acolo unde se aranjează licitațiile publice. Tranzacțiile încrucișate și corespondențele pe email arată o dinamică de cartel.

Cooperativa este alcătuită din patru grupări și funcționează pe un principiu singular: “câștigă toți băieții de la masa noastră”.

Deși provin din zone diferite ale țării, clanurile au elemente în comun. Cel mai strident, apartenența la PSD, a dus deja la coliziuni răsunătoare cu justiția în dosare de corupție care implică demnitari ai partidului. E valabil pentru fiecare actor important din “schema Năvodari”.

Abordat metodic de la orice buget, național sau european, banul public reprezintă ținta finală. Licitație cu licitație, piața e fragmentată în felii, câte una pentru fiecare participant la joc, iar “regii asfaltului” își elimină competiția, asigurând un fel de monopol rotativ asupra achizițiilor publice de infrastructură edilitară.

“Mâna moartă” – adică metoda clasică în care mai multe firme participă simbolic la o licitație și își potrivesc prețurile astfel încât una anume să obțină contractul – n-are moarte. Abia în etapa a doua, atunci când proaspătul contractor împarte lozul cu pierzătorii, subcontractând părți importante din lucrare, combinația se conturează ca cerneala simpatică.

Sistemul de lucru rămâne eficient doar în circuit închis. Așa se conservă spiritul reciprocității.

De regulă, statul licitează defalcat execuția unei șosele de anvergură, pe tronsoane de drum, în ideea că firmele lucrează simultan și treaba iese mai repede. Aranjamentul nevăzut se multiplică însă în toate variantele necesare și lumea e mulțumită la final: cine câștigă o bucată, face pe “mâna moartă” la următoarele și mai primește bucățele în sub antrepriză.

La Năvodari, pe tronsonul fezandat de Tel Drum, au concurat 13 asocieri de firme. O parte din entitățile implicate apar în e-mailurile și documentele #TeleormanLeaks, fiindcă au tranzacții cu gruparea “Dragnea” în contextul unor achiziții publice punctuale.

Au încasat sau virat bani în conturile corporației, după caz, prin transferuri regulate ce recompun tabloul unor relații financiare vechi și relevante.

Porțiunea de 6,2 kilometri care intră în Năvodari dinspre Mamaia a fost atribuită Tel Drum printr-o licitație cu documentație stufoasă, elaborată cu un an înainte, specifică finanțărilor europene nerambursabile (caiet de sarcini publicat în ianuarie, proiect tehnic în 2 volume și 51 capitole, 49 de clarificări și 81 de completări oficiale la proiect).

Birocrația a dictat procedura la care s-au prezentat 46 de firme, dispuse soldățește în 13 asocieri. Cea condusă de Tel Drum a avut cel mai bun preț, a câștigat contractul, dar a împărțit lucrarea cu cel puțin doi rivali de la licitație, de-a lungul celor patru ani de execuție.

Ce nu s-a mai văzut e că Tel Drum avea cel puțin un prieten comercial în 5 dintre celelalte 12 asocieri pe care le-a înfruntat pentru contractul de la Năvodari. Fie primesc, fie virează bani în conturile colosului din Alexandria, onorând diferite contracte de subantrepriză.

Și au jucat hora împărțirii și pe litoral, în ograda și perioada primarului corupt, Nicolae Matei.

Năvodariul devenise atunci un El Dorado al asfaltatorilor de partid pe mâna edilului care lansase un amplu program de investiții europene. Tel Drum a lucrat doar o parte din acest amalgam, care, pe hârtie, a presupus lărgirea și modernizarea a două șosele importante (bulevardul Mamaia-Năvodari și șoseaua Năvodari-Lumina-Ovidiu), o piață nouă de pește, un centru de afaceri, altul de agrement, amenajarea plajei din oraș, iluminat public ecologic, o cantină socială și un parc.

Pentru toate, Comisia Europeană a pus la dispoziția autorităților române peste 45 de milioane de euro (198 de milioane de lei în 2014), bani pe care administrația locală îi accesa sub bagheta Ministerului Dezvoltării. La rândul său, primăria s-a împrumutat la bănci în acel an cu peste 21 de milioane de lei pentru co-finanțarea proiectelor nerambursabile, cum zice regula.

Numai că rigorile comunitare nu s-au potrivit la Năvodari. Anul următor, primăria a trebuit să mai împrumute încă 57 de milioane de lei, în special ca să acopere așa-numitele “cheltuieli neeligibile” pe mai multe proiecte. Adică sume nedecontate de Uniunea Europeană.

Doar în cazul Tel Drum, cifra neeligibilă a fost anticipată la 17.7 milioane lei, o arată un document al primăriei Năvodari.

De ce?

Am întrebat la Ministerul Dezvoltării. Cică nu-i așa. Din perspectiva lor, “cheltuielile neeligibile” pentru contractul Tel Drum au fost de aproape 600 de ori mai mici decât ce estima primăria: 35.000 lei.

Păi?

În realitate, diferența a fost suportată de primăria Năvodari din împrumuturile bancare, deși proiectul punea la dispoziția autorităților locale, așa cum arătam mai sus, 36 de milioane de lei pentru execuția drumului.

Cert este că aparatul din subordinea lui Matei a preferat să trimită la decontare mai puțin de 20 de milioane de lei. Astfel, sute de chitanțe au rămas deliberat în sarcina primăriei, evitând temutul drum al auditului impus de Comisa Europeană, via București.

Problema e că banii UE sunt nerambursabili, iar cei de la bănci, nu.

Prin urmare, toți năvodărenii vor suporta factura, chiar dacă n-ar fi trebuit.

Si înca ceva: am arătat o parte din documente și Valeriei Tudora, expert în achiziții publice, care a confruntat normele existente cu licitația de la Năvodari și a ajuns la concluzia că asocierea condusă de Tel Drum, cu Imob Lux și Specialist Consulting, nu trebuia să câștige contractul. Ultima dintre ele nu avea obiectul de activitate specific lucrărilor de construcții, așa cum prevedea legea.

Valeria Tudora, fost vicepreședinte al Asociației Naționale a Specialiștilor în Achiziții, are o experiență de peste 12 ani în domeniu, fiind totodată și manager de proiecte pe fonduri europene.

Cât despre veriga slabă, compania Specialist Consulting (fostă CRS Designing & Consulting) a fost înființată în 2006, fiind deținută de Șerban Romică Cezar și extrem de prolifică în contracte cu statul. Sistematic, a prestat pe zeci de milioane de euro pentru diferite primării, în frunte cu cea a Capitalei, consilii județene sub baroni roșii, Ministerul Apărării, Compania Națională de Infrastructură Rutieră, Compania Națională de Investiții etc.

Între timp, a intrat în insolvență, dar are și azi sediul într-un apartament din București.

Oricum ar fi, însă, aranjamentul s-a făcut înainte, printre prieteni.

Clanurile PSD au coborât în desant pe toate licitațiile din pachetul lui Matei, finanțat de UE. Unii s-au prezentat în formule consacrate, alții grupați în asocieri noi, câștigând fiecare câte ceva.

Puțin mai departe de șoseaua Tel Drum, evenimentele s-au întâmplat în oglindă.

Pe 24 noiembrie 2014, deci un an mai târziu, primăria atribuie lucrarea de refacere a drumului de peste Canalul Dunăre  – Marea Neagră, care leagă orașele Năvodari și Ovidiu prin comuna Lumina. Valoarea totală a contractului: 37,7 milioane de lei.

În prealabil, a avut loc o licitație similară cu cea pentru drumul vecin, antamat de Tel Drum.

Participanții aici erau deja veterani de la procedura anterioară, dar cei care câștigă acum sunt pierzătorii de atunci: o asociere formată din două companii (Teloxim Con și Tehnologica Radion), ambele cu același stăpân.

Aparent, rămân pe lângă ceilalți doi concurenți (Imob Lux – partenerul Tel Drum din cealaltă parte și Recon&Doje), dar nu-i deloc așa.

Fac parte din joc:

• Recon&Doje luase deja în 2014 un contract de 1,5 milioane de euro pentru construirea pieței de pește și chiar a lăsat în urmă un pește gigantic și trist, părăsit într-un câmp, în care ar fi trebuit să forfotească oameni și mirosuri, dar care zace mereu gol și degeaba. Înființată în 1992, la București, și firma aceasta de construcții înghite bani publici în toată țara. De pildă, fostul primar Neculai Onțanu i-a pus în brațe contracte de zeci de milioane de euro pentru reabilitarea blocurilor din sectorul 2.

• Imob Lux trebuia să mai ridice și separat un centru de agrement în Năvodari, promis drept “cel mai mare Aqualand din țară”, în același calup de fonduri europene și exact lângă ruinele taberei de copii. A lăsat amintire scheletul de beton pentru primul nivel din trei, înghițit acum de bălăriile care au luat în stăpânire tabăra, apoi s-a evaporat.

Primăria Năvodari, în epoca post-Matei, a reziliat contractul de 22 de milioane de lei și i-a trântit o plângere penală abia în 2017. Numai că Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța n-o găsește, ne-au zis procurorii când i-am întrebat în ce stadiu e dosarul, așa că au cerut lămuriri primăriei Năvodari.

Prin urmare, pierzătorii de la licitația Năvodari-Ovidiu n-au rămas cu mâna goală.

Iar câștigătorii, la rândul lor, și-au făcut loc în contabilitatea Tel Drum, o arată e-mailurile din #TeleormanLeaks.

În 2015, Tel Drum a încasat de la Teloxim Con peste 2 milioane de lei.

Teloxim și Tehnologica Radion nu sunt surori numai în asocierea de la Năvodari, ci și în acționariat. Ambele sunt deținute de milionarul Theodor Berna, odată consilier al lui Traian Băsescu la Primăria Capitalei, devenit în timp unul dintre cei mai bogați „regi ai asfaltului”. A prosperat în principal sub administrații PDL, dar s-a descurcat și în județele „roșii”, ca dovadă că a fost denunțătorul care l-a demascat pe Darius Vâlcov – eminența cenușie a Vioricăi Dăncilă.

Berna l-a turnat pe Vâlcov pentru că și el avea probleme penale, de data asta la Ploiești. Mai exact, în dosarul „Păvăleanu”, izbucnit în 2013, când un consilier de la cancelaria premierului Victor Ponta a fost acuzat că administra o rețea de firme fantomă. Rețeaua comisiona contractori publici importanți din toată țara și avea conexiuni strânse cu gruparea lui Sebastian Ghiță.

Magnatul Berna, unul dintre clienții rețelei, a primit atunci botezul arestului pentru evaziune și spălare de bani, pe mâna deja celebrului procuror Mircea „Portocală” Negulescu.

Tranzacțiile l-au dat de gol. Teloxim, Tehnologica Radion și încă două firme de-ale sale, toate patru urmărite penal, pompaseră peste 31 de milioane de lei bani în fantome, bani care se întorceau cash în sacoșă.

Culmea e că dosarul “Păvăleanu” îl implică și pe partenerul direct cu care Tel Drum a construit șoseaua Mamaia-Năvodari. Adică Imob Lux care a gherlit și „cel mai mare Aqualand din țară”. Inclusiv firma asta a fost inculpată pentru spălare de bani cu fantomele de la Ploiești. În total, 6 milioane de lei.

Cazul “Păvăleanu”, cu un prejudiciu total estimat de peste 100 de milioane de euro, a dislocat practic familia Cosma de la comanda județului Prahova. Mircea Cosma (fost șef al CJ), fiul său, Vlad (fost deputat) și fiica Andreea (deputat) – sunt judecați pentru luare de mită, trafic de influență și abuz în serviciu.

Înainte de a construi drumuri cu Tel Drum, Imob Lux vindea mezeluri. A fost înființată în 2004 de milionarul Dumitru Marin.

Însă nu doar Imob Lux îl leagă pe Dumitru Marin de gruparea din Teleorman. El ajunge în conjuncție chiar cu Dragnea Junior. Și nu o dată:

• Ludikon System, firma de bază a lui Ștefan Valentin Dragnea, a virat peste 63.000 de euro către un offshore de-al lui Dumitru Marin (Tekpacific Ltd. din Cipru).
• Înainte de a fi preluată de Dragnea Jr., Ludikon a fost administrată de șoferul primarului Marian Vanghelie, George Minculescu. Acesta a apărut în alte firme în care a fost asociat și Dumitru Marin.
• Dumitru Marin și Marian Vanghelie împart un dosar de corupție în care apare ca martor și Ancuța Opre, acum șefa Agenției Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, instituția care a amenințat RISE Project cu amendă dacă nu divulgă sursele #TeleormanLeaks. Marin, abonat la reabilitarea a blocurilor din Sectorul 5, l-ar fi mituit cu peste 30 de milioane de euro pe Vanghelie.
• Dumitru Marin este asociat și cu Liviu Ilie Dragne, angajatul tradițional al familiei Dragnea

Altfel, relație veche: între 2014 și 2015, Tel Drum a virat în conturile Imob Lux 8,1 milioane de lei, dar a și încasat 538.000 de lei.

Cele două firme sunt cercetate împreună la DNA pentru refacerea a trei străzi din Craiova, contract de aproape 50 de milioane de lei, obținut în octombrie 2013.

Nu sunt singure în speța asta, ci alături de frații Ciocan din Olt. Cornel, latifundiar din Calafat și finanțator PSD, a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru evaziune fiscală. Dan, fratele mai mare, e deputat PSD de Olt. Iar firma lor (T Dancor Romconstruct) apare și ea în #valiză cu mai multe contracte, facturi, ordine de plată legate de reabilitarea celor trei străzi de la Craiova.

Banul a desenat frăția la Năvodari. Alți doi rivali au încasat de la Tel Drum, după ce l-au înfruntat la licitația pentru șoseaua principală. De fapt, au primit bucăți din contractul pe care, oficial, îl pierduseră.

În martie 2014, Nicoleta Pene, directorul comercial Tel Drum, a salvat în calculator o ciornă de contract. Corporația teleormăneană subcontracta competitorul Fluid Development pentru „lucrări la rețeaua de apă și canalizare” de 336.000 de lei (peste 76.000 de euro).

Fluid Development a fost înființată în 2004, la București, de doi finanțatori PSD, Costin Pitu și Sorin Zaif, contractori publici în Constanța. În 2012, cei doi au predat firma unui offshore din Cipru (Lotsian Holdings).

În total, Tel Drum a virat 445.000 de lei în conturile Fluid Development.

În computerul directoarei Pene mai există un draft de contract la indigo: aceeași lună (martie 2014), același proiect (drumul de la Năvodari), aceeași metodă (subcontractarea). Și tot un rival de la licitație, subcontractorul Foretis Inject, care semnează de primire: 90.000 de lei pentru forarea unor piloți la 10 metri adâncime. În total, a primit 110.000 de lei de la Tel Drum în acel an.

Foretis Inject, acum în insolvență, a fost înființată în 2009 la București de Gheorghe Dinu, singurul asociat și în prezent. În 2018 acesta a fost condamnat definitiv la închisoare alături de firmă și administratorii săi, într-o cauză instrumentată de procurorii de la Parchetul Judecătoriei Sectorului 4. Foretis a pus umărul la construirea Catedralei Neamului și a primit lucrări la Metrorex.

Printre subcontractorii Tel Drum de la Năvodari mai figurează și o  firmă locală (Medianet SRL), înființată de o membră a organizației locale de femei a PSD, care s-a angajat să rezolve instalațiile electrice pe șosea pentru 2 milioane de lei.

I-am descris practica lui Valentin Mircea, fost vicepreședinte al Consiliului Concurenței, dar fără să-i spunem despre ce companii e vorba.

“Situația prezintă suspiciuni de cartel, o cooperativă în vederea câștigării alternative a procedurilor de achiziție publică. Ar fi vorba de o împărțire de piață.”, crede Mircea, adăugând că, în unele cazuri, participanții se înțeleg și depun oferte mai scumpe sau neconforme, doar pentru a simula o competiție reală.

ȘANTIERUL NEAMULUI

Prima suspiciune privind contractul Tel Drum  s-a consemnat oficial pe 12 septembrie 2014. Autoritatea de Certificare și Plată din Ministerul Finanțelor ridica un cartonaș roșu în urma unei misiuni de audit a Comisiei Europene, bănuind că licitația de la Năvodari a fost trucată.

Cu 48 de ore înainte, primarul Nicolae Matei fusese arestat, a doua oară, pentru subevaluarea unor terenuri din tabăra de copii.

Mai departe, trebuiau să verifice situația doi inspectori de la Direcția de Constatare și Stabilire a Neregulilor, de data asta din Ministerul Dezvoltării, condus acum de Liviu Dragnea.

Nicio problemă, licitația a fost ok, arată ei în concluziile scrise pe 13 noiembrie 2014. O formalitate tardivă.

Șeful cel mare, adică ministrul Dragnea, prelungise oricum proiectul cu o zi înainte, pe 12 noiembrie. Automat, Tel Drum mai câștiga o jumătate de un an, fără să piardă finanțarea europeană.

Dar melcul, țuști, și drumul nu. La finalul anului, după ce toată lumea își rupe temeinic mașinile și localnicii protestează în stradă, primăria lămurește cum stă treaba: drumul e deplorabil din cauza unui litigiu între Tel Drum și Enel legat de rețeaua electrică. Trebuia mutată, dar nu se știa de cine.

Tel Drum amenințase repetat primăria că sistează tot dacă nu dispar stâlpii. Primăria nu putea, că erau ai Enel, așa că-i notifica pe electricieni, deși o parte din stâlpi erau deja smulși de muncitorii Tel Drum, care săpaseră fără milă înainte.

A doua suspiciune s-a ridicat în ianuarie 2015, când o femeie a trimis prin poștă, la Departamentul de Luptă Anti-Fraudă (DLAF), mai multe sesizări referitoare la drumul din Năvodari. Inspectorii au verificat preliminar, dar au clasat cauza procedural, fiindcă plângerile n-aveau date de identificare, și au trimis rezoluția la același ordonator de credite: Ministerul Dezvoltării.

În paralel, luau amploare tensiunile dintre primărie și contractorul principal, Tel Drum, pe măsură ce timpul trecea și lucrarea întârzia mult la termen.

Aici era buba: fiind extrem de riguroase în toate etapele, finanțările europene se retrag automat în momentul în care nu sunt respectate angajamentele asumate. În acest caz, primăria Năvodari ar fi trebuit să scoată banii pentru lucrare din surse proprii, ceea ce provoca anxietăți administrative fiindcă ucidea bugetul pe anul respectiv.

Lucrurile scăpaseră de sub control. Însuși primarul Nicolae Matei, proaspăt eliberat din închisoare, mârâia oficial la Tel Drum, amenințând cu penalități.

De partea cealaltă, la Alexandria, s-au încordat bicepșii repede pentru că nu se mai încasa o factură.

Circuitul banilor în astfel de proiecte arată așa: Comisia Europeană – minister – primărie – contractor. Deci, Tel Drum lua de la primar, dar primarul era acum nemulțumit că i se spărgeau în cap oalele drumului nefăcut, dar care trebuia plătit. Și mai erau suspiciunile de fraudă care ar fi putut bloca plățile.

Dinamica acelor zile încordate reiese din tonul și ritmul email-urilor pe care directorii Tel Drum le schimbau cu soții Bengescu, un cuplu de avocați din Teleorman în care gruparea “Dragnea” are încredere dintotdeauna și care îi asistă pe managerii corporației inclusiv în dosarul de crimă organizată instrumentat la DNA.

#TeleormanLeaks abundă în notificări către primăria Năvodari, adrese către Ministerul Dezvoltării sau facturi pentru servicii juridice care au tranzitat poștele electronice ale directorilor Tel Drum, Nicoleta Pene și Petre Pitiș.

Managerul Petre Pitiș punea presiune pe al doilea front cu două adrese la fel, trimise în aprilie 2015 către Doina Surcel(adjunct în Direcția Generală de Programe Europene din minister) și către Sevil Shhaideh (secretar de stat).

Tel Drum se interesa punctual despre o factură de 512.000 lei, aferentă “proiectului Năvodari” și întârziată la plată pentru suspiciuni de nereguli.

Suspiciunile sunt cele de mai sus. Era chiar perioada în care sesizările femeii din Năvodari provocau deranjament pe linia DLAF – minister. Primii au clasat procedural, dar trebuia verificat dacă lucrările staționau și dacă porțiunile terminate nu începuseră să se degradeze, așa cum relata localnica.

S-au dus cei de la Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC). Dincolo de istorica problemă cu stâlpii din drum, specialiștii au mai găsit gropi în structura de rezistență a șoselei (stratul de piatră spartă) și noroi pe secțiunile de drum lărgite.

Deci nu era bine.

La minister s-a văzut altfel. Cu banii e în regulă, au decis subordonații lui Dragnea. “Nu pot fi suspectate lucrări defectuoase solicitate la plată”, concluzionau ei în raportul final, la o săptămână după adresele Tel Drum către Shhaideh și Surcel.

Cât despre gropile apărute? Din cauza ploilor și zăpezilor.

Tehnic vorbind, cei de la Inspectoratul de Construcții au emis termene clare pentru remedierea, finalizarea și recepționarea lucrării, dar partea financiară nu intră în atribuțiile lor. Pentru asta, s-a pregătit terenul la minister.

În nota de constatare din aprilie 2015, funcționarii subliniază că Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est, care facilitează absorbția de fonduri UE, ar fi descoperit la fața locului că e nevoie de încă un act adițional pentru achizițiile și lucrările ivite pe parcurs.

Zis și făcut. La scurt timp, pe 12 mai 2015, prin semnătura ministrului Liviu Dragnea, creștea din nou termenul de finalizare: 36 de luni și 27 de zile tot pentru 6 km de drum.  Finanțarea, însă, se diminua cu 15 milioane de lei.

În paralel, un șef din minister, de la Direcția Generală de Programe Europene, pe nume Gabriel Friptu, a răspuns rapid celor două adrese Tel Drum, înarmându-i cu documentul oficial care dădea liber la bani din partea guvernamentală.

Cu treaba rezolvată la București, firma a început să alerge primăria și, pregătindu-se de jihad prin tribunale, s-a echipat cu o pereche de avocați de la casa Ceparu & Irimia, antamați cu cel puțin 26.000 de lei.

La Năvodari, mai slabă mișcarea. S-au rezumat doar să se certe în scris cu reprezentanții Tel Drum și în 2015, pe diverse motive: că lucrau efectiv între 6 și 8 muncitori (deci, puțini) sau că materialele și utilajele erau insuficiente pentru a termina la termen etc.

De fiecare dată, ca să nu iasă urât cu primăria în faliment și Tel Drum să nu încaseze, Ministerul Dezvoltării salva situația, acordând prelungiri proiectului.

Pe următoarea a semnat-o Vasile Dîncu, succesorul lui Dragnea, plantat vicepremier în guvernul tehnocrat. S-a rezolvat pe 28 decembrie 2015. Contractul de finanțare a fost extins atunci cu încă jumătate de an, ultima zi fiind împinsă la 30 iunie 2016.

N-a fost să fie. S-a înfundat în iulie 2016.

Tocmai trecuse și ultimul deadline, iar Nicolae Matei nu mai era primar în Năvodari, fiind condamnat definitiv pentru tentativa de mituire a polițistului.

La butoane era acum Florin Chelaru, viceprimar pe vremea lui Matei, care imediat cum a expirat termenul, a acționat Tel Drum în judecată ca să salveze 1,2 milioane lei.

“Nefinalizarea proiectului în perioada de eligibilitate (…) a determinat întreruperea finanțării și suportarea cheltuielilor necesare finalizării din bugetul propriu (…)”, reclamă primăria în cererea de chemare în judecată.

Instituția e înghesuită, la rândul ei de împrumuturile bancare accesate în programul european eșuat.

Și în timp ce litigiul lua avânt, vicepremierul Vasile Dîncu semna la București un nou act adițional ce prelungea termenul de finalizare până la 31 octombrie 2016.

În fine.

Ca elefantul în galop, pe 28 octombrie 2016, deci cu trei zile înainte, se face recepția lucrărilor. Cu mențiuni că mai sunt de remediat niște probleme, precum borduri sparte sau sistem de irigații incomplet. Stâlpii lui Pepelea tronau și ei în mijlocul trotuarelor sau al pistei de bicicletă.

Până la urmă, angajații Inspectoratului de Stat în Construcții n-au semnat procesul verbal de recepție din cauza unei taxe neplătite de primăria Năvodari, iar litigiul instituției cu Tel Drum a fost suspendat când firma a intrat în insolvență.

Altfel, ultimele zăpezi au mai ciuruit puțin noua șosea.

Luați la pas, cei 6,2 km de drum modernizați de Tel Drum arată ca un peisaj în descompunere, la nici doi ani de la finalizarea lucrărilor. Fisurile din asfalt invadează drumul și se transformă în gropi. Dalele din trotuare încă nu sunt montate. Bordurile au început să se desprindă, iar stâlpi de iluminat se înclină. Furtunele pentru irigarea spațiului verde au colonizat trotuarul. Pistele de bicicletă sunt pline de gropi și în anumite zone mai înguste, dacă nu există stâlpi de curent fix în mijlocul lor.

Reporter: Ana POENARIU

A contribuit: Elena DUMITRU

Grafică: Sergiu BREGA

Editor: Mihai MUNTEANU