File din istoria Basarabiei: Conacul lui Manuc Bey de la Hîncești

Numele lui Manuc Bey este cunoscut în România, fiind legat de renumitul Han al lui Manuc din centrul Bucureștiului Vechi. Aici, după războiul ruso-turc din 1806-1812, este semnat Tratatul de la București în urma căruia teritoriul dintre Prut și Nistru al Principatului Moldovei este ocupat de Imperiul Rus.

0
1142
Conac Hincesti

La nici două ore cu automobilul, dacă reușiți să nu stați foarte mult în cele două vămi de pe malurile Prutului, chiar în centrul orașului Hîncești se află Conacul lui Manuc Bey, o bijuterie a arhitecturii de la mijlocul secolului XIX. După ani buni în care clădirea a fost lăsată în paragină și degradare, minunatul palat a reînviat și este gata să povestească o parte din istoria Basarabiei.

Manuc Mârzian – un negustor și diplomat armean, unul dintre artizanii cedării Basarabiei la 1812

Chiar dacă se naște în Rusciuc, acum Ruse, Bulgaria, tânărul Manuc ajunge la Iași în 1791, la vârsta de 12 ani, pentru a învăța meserie de la un negustor armean. Manuc Mârzian este un personaj istoric important pentru acele timpuri, iar averea sa l-a făcut să fie unul din cei mai influenți boieri de pe lângă domnitorii celor două principate române. Numele lui Manuc Bey este cunoscut în România mai ales fiind legat de renumitul Hanul lui Manuc din centrul Bucureștiului Vechi, acolo unde după războiul ruso-turc din 1806-1812, este semnat Tratatul de la București în urma căruia teritoriul dintre Prut și Nistru al Principatului Moldovei este ocupat de Imperiul Rus. După terminarea războiului ruso-turc, Manuc Bey părăsește Bucureștiul și își lasă numeroasele sale afaceri pe mâinile unor oameni de încredere. Se mută pentru o scurtă perioadă la Sibiu, apoi, în anul 1815, se mută cu familia sa la Chișinău, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești.

În 1817, Manuc Bey moare subit după ce cade de pe un armăsar arab. După moartea sa, activitatea a fost continuată de fiul mai mare Oganes (Ion Murat). Pe timpul lui Oganes, localitatea Hîncești a devenit vestită prin construcțiile sale istorice printre care și ansamblul de reședințe – Palatul Princiar, Castelul de Vânătoare și Biserica Armeană. 

 

Conacul lui Manuc de la Hîncești construit după moartea sa

Moșia pe care a cumpărat-o Manuc Bey la Hîncești avea pe domeniul său Casa Iamandi, anul în care a fost construită casa nu este cunoscut. Casa putea fi construită de Alexandru Mavrocordat, primul proprietar al moșiei, sau de către Ioniță Iamandi cel care a vândut moșia lui Manuc. Construcția Palatului Princiar a pornit aproximativ în anul 1857 și a fost finisată în 1861. În timpul reconstrucției Casei Vechilului, constructorii au găsit o bârnă din lemn care ținea acoperişul casei, și pe care era încrustat anul 1859, care se presupune că ar fi anul finalizării construcției.

Palatul a fost construit după proiectul arhitectului Alexandru Bernardazzi, unul dintre principalii arhitecți ai Chișinăului, și se presupune că ar fi fost decorat pe interior în patru stiluri: armenesc, turcesc, moldovenesc și european. Se presupune chiar că podurile unor încăperi au fost pictate de pictorul Ivan Aivazovski, pictor armean cunoscut pentru picturile sale care reprezintă scene de bătălie din Războiul Crimeii din 1853 – 1856.

În anii interbelici Palatul lui Manuc ajunge la Casa Regală Română

În 1935 o rudă de a familiei Manuc a donat castelul Casei Regale Românești. Boris Macarenco, care s-a născut și a copilărit la Hâncești, a povestit într-o scrisoare ce s-a întâmplat la conacul lui Manuc în acei ani.

Boris Macarenco: ”La puțin timp după vizita regelui Carol la castelul Manuc din Hâncești au început să fie transportate spre Gara Chișinău tot felul de obiecte din inventarul castelului. … După ce castelul a fost golit de cele mai de preț obiecte a fost dăruit la rândul său organizațiilor de străjeri. Și imediat a fost organizat la castel o tabără de vară pentru străjeri. Și au început să vină sute și sute de copii și elevi străjeri, care o data la două trei săptămâni se schimbau și veneau alții.”

Amprenta sovietică pe moștenirea familiei lui Manuc

În 1940 întreaga moșie și castelul au devenit cazarmă militară a unei unități militare sovietice. În 1941, atunci când armata română a trecut Prutul și a atacat Uniunea Sovietică, soldații ruși rămași în cazarmă au dat foc castelului, pentru că în subsol era ținută muniția de război pe care sovieticii nu au reușit s-o evacueze.

În 1954 palatul a fost reparat capital după proiectul arhitectului general al Chișinăului, Robert Kurtz. Din 1965 clădirea a servit drept sediu pentru Colegiul de Construcție. După 1989 palatul a fost lăsat fără supraveghere și utilitate, o perioadă în care foarte multe obiecte inclusiv uși și geamuri au fost luate iar palatul a fost vandalizat în repetate rânduri.  

Un grant al Uniunii Europene a readus la viață Conacul lui Manuc

Reconstrucția conacului Manuc Bey a demarat la începutul lui 2014 în cadrul proiectului „Dezvoltarea turismului transfrontalier prin promovarea Conacului Manuc Bey, Complexului Mortuar Elena Ioan Cuza și a muzeului Blesciunov”. Proiectul a fost parte a Programului Operațional Comun România – Ucraina – Republica Moldova, finanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Instrumentului European de Vecinătate și Parteneriat. Pentru reconstrucția Conacului lui Manuc s-au cheltuit peste două milioane de euro.

0 0 votes
Article Rating


Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Inline Feedbacks
View all comments