Sanador i-a concediat, insa ei profeseaza in continuare in sistem. „Sanctiunea” pe care le-a dat-o Colegiul Medicilor, institutia care se ocupa cu controlul si supravegherea exercitarii profesiei de medic, a fost „un vot de blam”. Un fel de mustrare, cu degetul aratator ridicat, dupa care fiecare s-a intors la treburile sale, in timp ce doi parinti nu-si vor mai strange niciodata in brate copilul.
Pare ireal, insa aceasta este una dintre realitatile sistemului romanesc de sanatate, fie el de stat sau privat, a explicat, pentru Ziare.com, Raul Patrascu. Patrascu este absolvent de Yale, asistent unversitar la Universitatea de Medicina si Farmacie din Timisoara si cunoaste sistemul din interior pe toate nivelurile, dupa ce a fost si consilier de stat in Guvernul Ciolos. Acum este membru PLUS, formatiunea condusa de fostul premier.
El ne-a explicat ca acest caz al copilului de la Sanador este unul din peste 100.000 care se intampla anual in Romania. Iar una dintre masurile care ar trebui luate pentru ca acest numar infricosator macar sa mai scada ar fi instituirea unor reguli clare, adica adoptarea la nivel national a unor protocoale.
„Asta e problema cu Colegiul Medicilor de ani de zile, si anume ca sanctiunile pentru medici sunt foarte relaxate, foarte slabe si tot timpul se intampla asa.
La noi mor in fiecare an peste 100.000 de oameni din cauza sistemului. Nu neaparat a medicilor, ca multi fac toate eforturile. Iar astea sunt statistici de la Eurostat. Mor peste 100.000 de oameni care ar fi putut fi salvati daca am fi avut astfel de protocoale, pedepse mai stricte, un sistem mai bun de supraveghere a actului medical.
Daca am fi avut o calitate mai buna a actului medical, nu am fi pierdut in fiecare an peste 100.000 de tati, mame, copii, frati, surori. Avem rata cea mai mare din Europa, peste 40% dintre decese sunt decese preventibile”, a declarat Patrascu pentru Ziare.com.
„Observau parintii ca nu e bine copilul si asistentele spuneau ca e OK”
Specialistul in Sanatate ne-a explicat ca, in cazul interventiilor la copii, protocoalele sunt mult mai stricte decat la adulti.
„Dupa ce faci o interventie chirurgicala, mai ales la copii asa de mici, e extrem de critic sa-i urmaresti, deoarece copiii mici pot sa moara din orice, ei se deshidrateaza foarte repede, organismul lor nu este ca al adultilor, dezvoltat, care are functii de aparare in cazuri din acestea.
Noi avem ceea ce se numeste homeostazie. Noi daca avem o hemoragie, inima, sistemul circulator, rinichii se adapteaza si ne ajuta sa supravietuim, nu facem stop cardiac imediat. In schimb, la copii situatia se deterioreaza foarte rapid si, de aceea, era critic ca acel copil sa fie foarte bine supravegheat.
Mi se pare ireal ca observau parintii ca nu e bine copilul si se plimbau pe acolo asistente si spuneau ca nu, ca e OK. Copilul acela trebuia monitorizat cu aparate, monitorizata tensiunea arteriala, pulsul, luate analize din ora in ora, trebuiau monitorizate frecventa respiratorie si cardiaca, diureza”, explica Patrascu.
De ce in Romania nu e obligatoriu ca spitalele sa respecte protocoalele
In Romania, ca un spital sa obtina acreditare de functionare, trebuie sa respecte doar 40% din conditiile impuse. Implementarea protocoalelor e doar o liniuta in aceasta lista, astfel ca ramane la latitudinea fiecarei unitati daca o alege in cei 40% sau nu.
„Ar fi trebuit sa avem protocoale care sa fie valabile atat pentru spitalele private, cat si pentru spitalele publice si sa nu fie lasat la latitudinea spitalelor daca au sau nu. Daca nu au, oricum nu-i nicio problema ca isi primesc acreditarea.
Ca un spital sa fie acreditat, trebuie sa indeplineasca doar 40% din conditiile de acreditare. Ca ai sau nu protocoale nu conteaza, ca le implementezi sau nu iar nu conteaza, ca nu te verifica nimeni, desi ar trebui sa o faca DSP-ul (Directia de Sanatate Publica – n.red.).
