Creștinii, uniți în credință

Ne aflăm în Săptămâna Mare a catolicilor și în cea premergătoare a Săptămânii mari la creștinii ortodocși. Tocmai din acest motiv, în această ediție a Interviului în oglindă, am ales să stăm de vorbă cu doi reprezentanți ai bisericilor creștine și catolice: părintele Mihai Mărgineanu, parohul Bisericii Toma Cozma, și părintele Adrian Blăjuță, de la Episcopia Romano-Catolică de Iași. Ei ne vorbesc despre simboluri și semnificații, dar și despre apropiata vizită a Papei Francisc în țara noastră și în Iași.

0
619

Preot Mihai Mărgineanu: ”Numai un fiu al lui Dumnezeu poate birui toate relele lumii acesteia, și de aceea Învierea Domnului Iisus Hristos este considerată cea mai mare sărbătoare a creștinătății”.

Preot Adrian Blăjuță: Cred că se va transmite și un mesaj de apropiere între cele două Biserici, în spiritul motto-ului vizitei Papei Francisc în România: „Să mergem împreună!”

 

1. Cum se calculează ziua în care cade Paștele?

Preot Mihai Mărgineanu: Paștele evreiesc (Pesah – „trecere”) aducea aminte vechilor evrei toate binefacerile pe care le-au primit de la Dumnezeu, dar mai ales de eliberarea lor din robia egipteană, de miraculoasa trecere a poporului prin Marea Roșie ca pe uscat. Pentru creștini, această sărbătoare ne aduce aminte de eliberarea din robia păcatului și biruința asupra morții aduse prin Învierea Domnului Hristos, care a avut loc „în prima zi a săptămânii” (Duminica), ce a urmat după săptămâna pascală evreiască. Astfel, Paștele creștinilor ne cheamă să trăim o altă trecere – „de la moarte la viață și de pe pământ la cer”. Această diferență esențială au avut-o în vedere Sfinții Părinți întruniți în Primul Sinod Ecumenic (anul 325), care nu s-au mai raportat la vechea dată fixă a paștilor evreiești (14 Nisan), ci au hotărât ca Sfintele Paști să se serbeze numai duminica (ziua în care Domnul Hristos a înviat) și anume, în prima duminică după luna plină consecutivă echinocțiului de primăvară. Acestă rânduială s-a păstrat până astăzi.

Preot Adrian Blăjuță: Există o singură regulă prin care se stabilește data Paștelui, stabilită la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea: Sărbătoarea Învierii Domnului va fi în prima zi de duminică, după luna plină (un eveniment astronomic) de după echinocțiul de primăvară (21 Martie). Problema apare când se stabileşte data de 21 martie, pentru că Biserica Catolică şi Protestantă urmează calendarul gregorian (care este şi cel civil al românilor), iar Biserica Ortodoxă, doar pentru sărbătoarea Paştelui, foloseşte calendarul iulian (sau pe stil vechi).

 

2. Care este semnificația Săptămânii mari?

Preot Mihai Mărgineanu: Săptămâna Pătimirii Domnului e numită și Săptămâna Mare, întrucât fiecare zi din această săptămână este „Sfântă și Mare”, având o semnificație specială. Săptămâna Mare începe cu Duminica Floriilor, ziua primirii triumfale a Mântuitorului în cetatea Ierusalimului, când entuziasmul poporului l-a proclamat ca Trimis al lui Dumnezeu strigându-I „Ossana”, adică „Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”. Urmează trei zile care ne oferă trei teme de meditație: Luni, medităm la viața Dreptului Iosif, cel care a reușit să convertească răul pricinuit de frații săi care l-au vândut ca rob, într-un bine pentru întregul său neam. Marți suntem chemați să medităm la Pilda celor 10 fecioare, ce vizează un alt aspect al vieții noastre duhovnicești: forma fără conținut, credința fără fapte, virtutea fără finalitate. Miercuri ne aducem aminte de ungerea Domnului înainte de pătimirea Sa, mai cu seamă de femeia care, printr-un gest de adâncă smerenie ne învață cum să facem lucrătoare iubirea lui Dumnezeu în viața noastră. Joi medităm la patru momente: Spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină și instituirea Sfintei Euharistii (Împărtășanii), Rugăciunea Arhierească pe care o rostește Mântuitorul, referindu-se printre altele, la slăbiciunile noastre firești, care ne pot îndepărta de Dumnezeu și, în sfârșit, Vânzarea Domnului de către Iuda. Vineri ne pătrundem după cuviință cercetând cu mintea înțelesurile adânci și tulburătoare legate de Răstignirea și Punerea în Mormânt a lui Hristos cel mort pe Cruce. Sâmbăta este ziua în care intonăm cântările Prohodului la Mormântul Domnului, așteptând ca El să răsară biruitor „ ca un soare din mormânt” și să ne așeze pe chipuri, în viață și în comunitate Lumina Învierii Sale.

Preot Adrian Blăjuță: Săptămâna Mare sau Săptămâna Sfântă ne introduce mai mult în ceea ce a însemnat suferința, moartea și învierea Mântuitorului. Celebrările speciale din această săptămână însoțesc pas cu pas ultimele evenimente ale vieţii pământeşti a lui Isus, sunt de fapt izvorul tuturor celebrărilor anului liturgic, pentru că toate se referă la misterul mântuirii noastre, adică la misterul pascal, al suferinței morții și învierii Mântuitorului.

 

3. De ce trebuie să fim prezenți la slujba de Înviere?

Preot Mihai Mărgineanu: Din păcate, există mulți creștini care sunt tentați să privească Învierea Domnului ca pe un spectacol nocturn, în aer liber, care emoționează, stârnește admirație și o bucurie aparte, dar un spectacol exterior nouă. Să nu ne amăgim: Hristos a înviat din morți pentru ca și eu să înviez din faptele mele cele moarte, cele ucigătoare de suflet ! Ceea ce se oficiază în afara bisericii este anunțarea, proclamarea Învierii Domnului. Urmează Sfânta Liturghie în interiorul bisericii, care aduce Binecuvântarea Învierii, asupra fiecărui credincios și chiar asupra alimentelor pe care le vom mânca în ziua de Paști. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie din noaptea de Paști este cea mai importantă slujbă a Bisericii. De aici importanța participării noastre la această sfântă slujbă.

Preot Adrian Blăjuță: Pentru că puţine celebrări liturgice sunt atât de bogate în conţinut şi simbolism ca această slujbă de Înviere. Este inimă a întregului an bisericesc, din care este iradiată orice altă celebrare. Este foarte important pentru noi să participăm la această celebrare din Noaptea Sfântă, pentru că în ea, Biserica celebrează cel mai important eveniment al creștinătății. Împreună cu Cristos, cu Învierea sa, noi avem speranța învierii și ne reamintim faptul că avem un scop de împlinit pe pământ, iar ținta vieții noastre este Paradisul.

 

4. Ce trebuie să facă oamenii cu lumina Învierii?

Preot Mihai Mărgineanu: Într-adevăr, există această tradiție ca lumânarea pe care am ținut-o în mână în noaptea de Paști să o ducem aprinsă acasă și cu ea să aprindem candela (sau candelele) familiei. Ideal ar fi ca să nu se piardă, să nu se stingă până la Rusalii, sau măcar pe parcursul săptămânii Luminate.

Preot Adrian Blăjuță: Lumânarea pascală care se aprinde este simbolul lui Cristos cel înviat. Lumânările care se vor aprinde de la aceasta sunt simbolul vieţii noi pe care Domnul ne-o dăruiește prin învierea sa. Această lumină trebuie să fie menținută aprinsă. Și mai mult, trebuie să se transforme în viață, să fie o călăuză pentru pașii noștri. Dar, atenție!, să mergi la Biserică doar pentru a aprinde o lumânare și să nu participi la celebrările profunde din cadrul acestor celebrări nu poate fi o trăire a Sfintelor Paști. Apoi, mulţi oameni păstrează restul de lumânare şi, la necaz, boală, supărare sau vreme de furtună o aprind pentru a-și aminti de Cristos și pentru a-i întări în acele momente.

 

5. Cât e legendă și cât este adevăr în minunea aprinderii luminii de Înviere la Mormântul Sfânt?

Preot Mihai Mărgineanu: Nu mă consider în măsură a polemiza pe acest subiect, devenit pentru români o realitate tangibilă, verificabilă. Cel mai bun argument pentru cel care privește cu îndoială sau neîncredere această minune care se petrece în fiecare an la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, sunt cuvintele psalmistului: „gustați și vedeți că bun este Domnul”. Să meargă, să vadă și să se convingă de realitatea celor trei minuni care se petrec și azi în Țara Sfântă: Norul de pe Tabor din ziua Schimbării la Față, freamătul Iordanului în ziua de Bobotează și Sfânta Lumină din noaptea de Paști. L-aș sfătui chiar să se „spele” pe față cu flacără și să descopere că acea lumină nu arde, nu provoacă arsuri.

Preot Adrian Blăjuță: Nu pot să mă exprim asupra veridicității acestui fapt. Dar dacă credința în Înviere stă într-o astfel de minune, atunci nu cred că este o credință prea matură…

 

6. Care este semnificația Săptămânii Luminate?

Preot Mihai Mărgineanu: Spre deosebire de Săptămâna Patimilor, în care Iisus Hristos este înfățișat ca un om care suferă și primește de la oameni moartea nedreaptă pe cruce, Săptămâna Luminată ne înfățișează un alt Hristos, un Hristos biruitor asupra tuturor relelor lumii acesteia. Este foarte puternică această imagine a lui Iisus Hristos înviat din morți în constiința noastră, în așa fel încât pentru noi crucea nu mai reprezintă o finalitate, ci doar sămânța, bobul din care va răsări Învierea Domnului Iisus. Săptămâna Luminată e foarte importantă pentru noi, pentru că ne transpune în postura de cetățeni ai Împărăției Cerurilor. Din Învierea Domnului Iisus Hristos ne alimentăm întreaga lumină interioară, care luminează conștiința, care ne înțelepțește mintea, și care întărește sau consolidează sufletul, astfel încât Săptămâna Luminată nu mai este o însumare a neputințelor, frământărilor, nedreptăților, ci o însumare a biruințelor pe care le aduce nădejdea în Dumnezeu și convingerea că Hristos a înviat.

Preot Adrian Blăjuță: Săptămâna ce urmează Duminicii Învierii a fost păstrată ca şi amintire a sacramentelor iniţierii creştine şi ca o invitaţie la rugăciune pentru noii membri ai Bisericii. Pentru că în trecut, în Noaptea de Înviere aveau loc Botezurile, iar în săptămâna care urma ei umblau în haine albe. Dar Săptămâna Luminată doreşte şi să propună creştinilor amintirea intensă a învierii Domnului prin lecturarea apariţiilor sale, relatate de cei patru evanghelişti. Lecturile sunt distribuite în aşa fel încât să ofere o relatare ordonată şi succesivă a faptelor. Aparițiile Celui Înviat și întâlnirile cu apostolii, cu femeile, i-au făcut apoi să fie așa de curajoși și să meargă să-l vestească pe Cristos Viu în toată lume. Chiar au murit pentru asta și, să fim sinceri, să zicem că ar fi murit unul sau doi apostoli pentru o minciună, dar au fost 11 apostoli care au fost martirizați tocmai pentru această mărturisire și predică.

 

7. De ce Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a Creștinismului?

Preot Mihai Mărgineanu: Viața creștinului, și a omului în general, are nevoie de niște repere. Or, Învierea din morți a Domnului Iisus nu e doar un fapt extraordinar petrecut sub soare, deși e considerată cea mai mare minune care s-a petrecut pe acest pământ. Iisus are capacitatea de a ierta pe cei care l-au răstignit și are puterea de a se arăta biruitor asupra morții prin calitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu. Numai un fiu al lui Dumnezeu poate birui toate relele lumii acesteia, și de aceea Învierea Domnului Iisus Hristos este considerată cea mai mare sărbătoare a creștinătății. În ea se oglindește biruința sau capacitatea omului de a birui cu ajutorul lui Dumnezeu.

Preot Adrian Blăjuță: Pentru că ne amintește despre marea milostivire și iertare a lui Dumnezeu și despre cât de mult ne iubește el. De aici pleacă totul. De la Înviere, apostolii au plecat să-l mărturisească pe Cristos. Au devenit martori ai învierii. Sfântul Paul ne amintește în Prima Scrisoare către Corinteni, că fără învierea lui Cristos totul e zadarnic, totul se destramă şi dispare: „Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră” (1Cor 15, 14).

 

8. Ce semnificație are întâlnirea, la Catedrala Mântuirii Neamului, a PF Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu Sanctitatea Sa Papa Francisc, președintele Vaticanului?

Preot Mihai Mărgineanu: Pentru mine, ca preot ortodox, această întâlnire are o semnificație aparte, pentru că pune o dată în plus în evidență rolul pe care îl au comunitățile bisericești să îi apropie pe oameni unii de ceilalți. Orice moment de comunicare și de comuniune între înalții prelați e, pentru noi, aducător de speranță.

Preot Adrian Blăjuță: Întâlnirea Papei Francisc cu Patriarhul Daniel este în spiritul unui dialog între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, un dialog trăit frumos și între Papa Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Teoctist. Totodată este o întâlnire umană, firească și de ospitalitate dintre șeful Bisericii majoritare din România și un oaspete de seamă, așa cum este Papa Francisc. Și cred că se va transmite și un mesaj de apropiere între cele două Biserici, în spiritul motto-ului vizitei Papei Francisc în România: „Să mergem împreună!”

 

9. Când a venit în România, acum 20 ani, Papa Ioan Paul al II-lea a spus că România este grădina Maicii Domnului. De ce credeți că a spus asta?

Preot Mihai Mărgineanu: Papa Ioan Paul al II-lea n-a făcut decât să reitereze o sintagmă utilizată atunci când cineva se referă la Sfântul Munte Athos, care a fost grădina Maicii Domnului. Expresia ”Grădina Maicii Domnului” nu semnifică un loc în care vezi doar flori, verdeață și frumuseți naturale, ci e locul rugăciunii. De aceea această expresie arată că în România, creștinii se roagă.

Preot Adrian Blăjuță: Datorită devoțiunii și cinstirii pe care o au toți românii către Sfânta Fecioară Maria, atât catolici cât și ortodocși. În spiritualitatea noastră românească, Sfânta Fecioară Maria are un loc special, fapt cunoscut de papa Ioan Paul al II-lea, mai ales că un călugăr ortodox a folosit pentru prima dată această expresie.

 

10. Ce va presupune unirea bisericilor creștină și catolică, atunci când se va realiza aceasta?

Preot Mihai Mărgineanu: Cred că în primul rând ne trebuie foarte multă rugăciune, pentru că, la fiecare slujbă, ne rugăm pentru unirea bisericilor. Unirea celor două biserici rămâne un deziderat pentru care Dumnezeu lucrează, și probabil ar trebui să ne rugăm și noi ceva mai mult. Dar ceea ce este esențial în tot acest entuziasm al promovării ideii de unire a bisericilor cred că rămâne rugăciunea. Dar eu cred că, până să vorbim de unirea bisericilor, trebuie să vorbim despre unitatea noastră ca oameni, despre comuniunea noastră umană.

Preot Adrian Blăjuță: Oricum nu va presupune ceea ce mulți cred, și anume catolicii să treacă la ortodocși și invers. Unirea va presupune împlinirea dorinței firești a Tatălui Ceresc ca fiii săi să se simtă fraţi şi să se păstreze într-o unică familie umană și să-i cuprindă pe toţi în iubirea şi familia sa cea nouă, Biserica, lăcaşul tuturor urmaşilor săi. Sunt anumite elemente care ne separă, dar, cu siguranță, se va putea ajunge la rezolvarea acestor dificultăți. Va presupune tocmai punerea în comun a tuturor riturilor, tradițiilor și valorilor fiecărei Biserici și, ceea ce este cel mai important, participarea împreună la unica jertfă a lui Isus Cristos, la Sfânta Împărtășanie.

0 0 votes
Article Rating


Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Inline Feedbacks
View all comments