Legea specială dispune că medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe ale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor. Părţile aflate în conflict, persoane fizice sau persoane juridice, deopotrivă, sunt actorii principali,
determinanţi în activitatea de mediere. Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.
De asemenea, părţile au dreptul să îşi aleagă în mod liber mediatorul sau mediatorii, după caz. Se poate conchide că dreptul şi libertatea privind consimţământul în legătură cu opţiunea şi parcurgerea medierii,ca modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, pe de o parte, şi, alegerea mediatorului/mediatorilor, pe de altă parte, este atributul exclusiv al părţilor litigante şi că absolut nimeni, niciodată, în nici o împrejurare şi sub nici un motiv de fapt sau motiv de drept nu poate dispune, pentru şi în numele părţilor aflate în conflict, cu privire la mediere şi mediatori.
Dreptul şi libertatea în legătură cu medierea şi mediatorii aparţine, total şi absolut, părţilor. Medierea nu poate avea loc fără acordul tuturor părţilor din conflict. Pe cale de consecinţă, acest drept şi această libertate privind medierea şi mediatorii, proprie părţilor, după cum arătam mai sus, nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări.
Liberul consimţământ al părţilor privind soluţionarea conflictului lor pe cale amiabilă trebuie
să fie dat direct şi personal de către acestea, în scris, în mod expres şi explicit. Este bine de precizat că nu trebuie să existe suspiciuni sau vicii de consimţământ, precum eroarea, dolul, violenţa şi leziunea, aşa cum sunt ele reglementate de Codul civil. Existenţa suspiciunilor sau
viciilor de consimţământ ar conduce la alterarea voinţei, consimţământului părţilor litigante,
aspect ce ar dăuna medierii şi mediatorilor, din mai multe puncte de vedere.
Subliniem aici că nu trebuie să uităm nici un moment că medierea reprezintă o activitate de interes public, iar orice neconformitate cu actele normative în vigoare privind medierea şi mediatorii ar produce un impact major în mentalul colectiv ca de altfel şi orice alte rele practici privind această modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă.
Maria PADURARU
Mediator/Președinte Asociația
pentru Dialog în Justiție