Este clar o problemă de comunicare din partea Guvernului, dacă membrii săi, abilitați în acest sens, nu reușesc să spună lucruri atât de simple. Și este clar că atunci apar problemele: dacă nu există răspunsuri directe, atunci se prea poate presupune că suma aceasta imensă este destinată să umple golurile din visteria statului și să acopere promisiunile mincinoase și afirmațiile goale privind creșterea economiei. Și aceasta se întâmplă în vreme ce Uniunea Europeană aproape că se roagă de România să acceseze fonduri nerambursabile.
Absurdul ajunge la alte cote dacă ne uităm puțin la acest an din perspectivă fiscală: practic, în trei luni (martie-mai), guvernarea țării a ajuns să se împrumute cu patru miliarde de euro! Bani pe care nu îi regăsim în infrastructură, în modernizări, nicăieri. Bani pur și simplu cheltuiți. Dacă de asemenea măsuri este nevoie pentru a face „sustenabile” măririle de salarii ale bugetarilor și pensiile speciale, atunci mulțumim, dar nu! Vindem viitorul țării pentru ce? Următorii 30 de ani dați pur și simplu pentru binele de moment al câtorva categorii? Deținătorii vremelnici ai puterii trebuie să înțeleagă că o economie sănătoasă, normală, produce și merge pe profit, nu pe împrumuturi. Investiții, dezvoltare, infrastructură, cercetare – acestea sunt coordonatele unei economii normale, care aduc plus valoare în timp, care generează profituri. Însă ceea ce se întâmplă acum în țară politici publice care nu oferă siguranță nici investitorilor, nici cetățenilor. Pentru că realitatea ne arată cum deficitul comercial al țării este în creștere, cum ROBOR are evoluții care reflectă situația pieței din România și cum românii sărăcesc tot mai puternic.
Și aici Guvernul ne spune că nu e adevărat. Comisia Europeană estimează un deficit de 3,5% și o creștere economică de 3,3%. Însă PSD vede 2,76%, respectiv 5,5%. Oare pe cine să credem? Din păcate, suntem în momentul în care evaluările externe au o credibilitate mai mare decât un guvern care ne-a arătat iar și iar că ne minte.
În ce măsură se caută fragilizarea economiei românești, ca parte a firului narativ anti-occidental susținut de PSD, e greu de spus și e o temă asupra căreia preferăm rezerva.
Dar ce știm? Fapte simple:
Știm că după marele împrumut din martie, când – și aici atenție! – pentru a căpăta banii PSD ne-a îndatorat la un prag al dobânzilor practicat pentru țările care au un rating mult mai mic decât al României, în aprilie majoritatea parlamentară a crescut pragul de îndatorare al țării: acesta a ajuns la 8,25 miliarde de euro pentru 2019 și la o sumă echivalentă pentru anul viitor. Înseamnă că până la finele anului mai au patru miliarde în care să se împrumute și pe care să îi facă zob. Și, din nou atenție, este vorba de noi împrumuturi, nu de refinanțări.
Și nici nu am vorbit aici despre împrumuturile acordate statului de către cetățeni, de români. Acela e un alt capitol, care merită atenție în mod separat.
Ce mai știm? Că acum s-a trecut la îndatorarea țării către Occident de către acești patrioți anti-occidentali cu 1,2 miliarde de euro. Și că nu știm de ce. Nu știm unde dispar acești bani.
Ritmul de îndatorare din ultimii ani al României este unul mai mult decât nociv, cu atât mai mult cu cât nu observăm ce se întâmplă cu banii aceia, ce rămâne în urmă. Se construiește ceva? Dacă știm că da, știm că ce se construiește este datoria externă a României, care a depășit o sută de miliarde de euro, după ani buni în care se reușise să fie scăzută. Cui prodest? Nouă nu. Și aceasta nu este o modalitate de a guverna o țară. România are nevoie de creștere, de dezvoltare, de transparență și de stabilitate!
