Nicolae Ceaușescu a fost un mare iubitor de mașini, mai ales cele scumpe, dar aprecia și automobilele fabricate de Dacia și ARO, cu toate că acelea realizate pentru el erau cu mult peste standardul celor oferite românilor de rând.
Dacia preferată a lui Nicolae Ceaușescu, dar interzisă de sinistra lui soție
Spre sfârșitul anilor ’80, cele două companii românești de autoturisme au început să facă tot felul de experimente, cu scopul de a-l impresiona pe dictator, evident. Așa a luat naștere ARO 12, un SUV foarte urât care semăna mai degrabă cu o Dacia Break decât cu îndrăgitele mașini 4×4 ale ARO.
Inițial, a fost fabricată în ediție limitată pentru Ministerul Apărării Naționale și era o combinație între ce aveau Dacia și ARO mai bun la acea vreme. Astfel, ARO 12 avea șasiu de ARO 10, de la care mai împrumuta și cutia de viteze și caroserie de Dacia 1310 Break. „Ochelarii” de la faruri au fost și ei schimbați, ca să nu mai crezi că era tot o Dacia Break, așa că au dat farurilor un aspect pătrățos, la fel ca la mașinile ARO.
Evident, trebuiau făcute mult mai multe modificări de design, dar, se pare, că lui Nicolae Ceaușescu i-a plăcut atât de mult mașina încât a testat-o personal.
I-a fost adusă una chiar în curtea din fața Sălii Palatului din București, unde a și testat-o. Se zice că a fost primul român care a condus-o, dacă nu îi iei în considerare pe cei care au verificat-o până să ajungă pe mâinile dictatorului. Orice ajungea în fața sa, trebuia să fie în perfectă stare de funcționare, ca să nu-l înfurie pe președintele RSR.
Lui i-a plăcut, dar Elenei Ceaușescu nu, se zvonește astăzi. Sub nicio formă n-a dorit ca această „dihanie” să ajungă în număr mare pe străzile din România. Așa s-a întâmplat că au fost fabricate doar 14 unități și au ajuns toate pe mâna MApN-ului. În cele din urmă, se pare că nici cei din cadrul acestui minister n-au mai ajuns să le folosească, iar azi a mai rămas doar o amintire și doar câteva exemplare ruginite.
