Dacă cineva îţi oferă hotelul Ritz, unul dintre cele mai scumpe din Londra, la jumătate din preţul pieţei, sigur ţi-ai pune întrebări cu privire la legitimitatea ofertei. La sfârşitul lui 2006 însă, Terence Collins i-a plătit un avans de 1 milion de lire sterline lui Anthony Lee în vederea cumpărării hotelului Ritz. După ce a cheltuit o parte din bani pe o maşină şi o croazieră, „antreprenorul” a fost arestat şi a ajuns la închisoare.
Hitler nu a ţinut un jurnal şi abia dacă s-a atins de un stilou în ultimii ani din viaţa sa. A fost un şoc total când s-a descoperit în 1983 că Hitler ar fi scris peste 60 de volume de jurnale personale. Acestea au fost cumpărate de revista germană Stern şi au fost distribuite în întreaga lume, cu nişte costuri foarte mari. Exista o singură problemă. Jurnalele erau nişte falsuri. Expertul care le-a analizat iniţial a fost convins de autenticitatea lor, dar o analiză ulterioară a dovedit că erau nişte falsuri chiar grosolane. Cei responsabili au ajuns în cele din urma la închisoare.
Când James Hogue a intrat la Universitatea Princeton nu a făcut-o cu acest nume, ci sub numele de Alexi Indris Santana, un orfan autodidact din Utah. În formularele de înscriere a notat că a locuit în Marele Canion din Colorado, că a crescut oi şi şi-a petrecut timpul liber citind cărţi ale marilor filosofi ai omenirii. Scopul său final a fost să obţină ajutorul financiar al Universității pentru că era un caz social, iar când a fost prins acesta obţinuse deja aproape 30.000 de dolari.
Când s-a întors la Londra, din America de Sud, în 1820, Gregor MacGregor, s-a declarat guvernatorul unei mici ţări inexistente, Principialitatea din Poyasis, o mică insulă de lângă Honduras. A fost atât de convingător încât a reuşit să atragă investitori pentru ţara sa din Lumea Nouă.
Pentru că avea probleme cu banii în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, antreprenorul de pompe funebre suedez Gustaf Raskenstam a sedus peste 100 de femei, fiind logodit cu mai multe în acelaşi timp. Raskenstam a ajuns la închisoare şi a murit într-un azil de bătrâni la vârstă de 68 de ani. S-a făcut şi un film despre viaţa sa.
Lui David Hampton i s-a refuzat intrarea într-un studio de film de la Hollywood, în 1983, aşa că a declarat că este fiul lui Sidney Poitier, pe numele său David. Şi-a dat seama că statusul său de celebritate nu numai că îl ajută să intre peste tot, dar îi pune la dispoziţie şi tratamentul VIP. A început să mănânce gratuit pe la restaurante şi chiar a împrumutat bani de la o serie de celebrităţi, printre care Melanie Griffith şiCalvin Klein. A fost prins în cele din urmă şi a ajuns la închisoare.
Robert Hendy-Freegard a fost un barman şi vânzător de maşini de mâna a doua din Londra, dar şi un escroc care pretindea că este un agent al serviciului secret britanic MI-5. A reuşit să obţină foarte mulţi bani de la victimele sale şi chiar să convingă o persoană proaspăt căsătorită să îşi schimbe numele. A fost condamnat şi a ajuns la închisoare pentru furt.
Pentru a obţine pensie alimentară de la fostul ei soţ, Steve Barreras, Viola Trevino a inventat o persoană. A reuşit să facă rost de actele pentru care avea nevoie să demonstreze existenţa unui copil. A făcut rost chiar şi de mostre ADN de la copilul său real, iar când în timpul unui proces judecătorul i-a cerut să vină cu copilul, aceasta a dus un copil de doi ani pe care l-a răpit practic dintr-un magazin. Înşelătoria a fost descoperită în cele din urmă, iar Trevino a ajuns la închisoare.
Francezul Christophe Rocancourt a pretins că face parte din celebra familie Rockefeller, că este un producător şi chiar fost campion la box. A pretins că Sophia Loren este mama sa, iar Dino De Laurentiis şi Oscar de la Renta unchii săi. A fost căsătorit şase luni cu un model Playboy şi a ajuns prieten cu Mickey Rourke şi chiar a reuşit să îl convingă pe Jean-Claude Van Damme să producă un film. Potrivit popcrunch.com, a fost în cele din urmă acuzat de furt, contrabandă, dare de mită, sperjur şi fraudă.
Dacă tot vrei să faci o fraudă, atunci de ce să nu încerci imposibilul. În 1925, Turnul Eiffel arăta destul de rău. Victor Lustig a profitat de acest lucru şi a invitat la negocieri şase mari oameni de afaceri care se ocupau de achiziţionarea de fier vechi. Pretinzând că vânzarea este un secret de stat, a dus negocieri pe ascuns şi a reuşit să convingă unul dintre oamenii de afaceri. Cu banii de pe tranzacţie în geamantan a plecat la Viena, dar omul de afaceri a fost atât de ruşinat încât nu a raportat furtul la poliţie. Lustig s-a întors însă pentru a face aceeaşi afacere a doua oară, dar de această dată poliţia a fost anunţată. Lustig a scăpat însă şi de această dată.
