”Meniul” teatrului independent s-ar putea să ne lase flămânzi în Iași. Cum am ajuns aici și de ce este inexistentă arta contemporană la Iași am încercat să aflăm dintr-o discuție cu Stanca Jabenitan, una dintre fondatoarele proiectului ”Teatru FIX”.
7 EST: Ce înseamnă artă independentă?
Stanca Jabenitan: Definirea artei independente e una subiectivă, dar pentru mine e un mod de viață. Și aici mă refer la modul în care îți organizezi prioritățile, valorile, cum decizi să faci lucrurile, toate astea converg spre un microsistem organizat în jurul artistului. E adevărat că toate sistemele sunt organizate cam așa, însă una dintre diferențe este că arta independentă nu este bugetată. Arta independentă e acea artă contemporană, devenită a fi o zonă foarte fluidă unde artele colaborează unele cu altele și poate ies din zona artelor mergând spre transdisciplinaritate și de conversație între arte.
7 EST: Care este diferența între arta independentă și cea bugetată de stat?
Stanca Jabenitan: Opțiunile estetice sunt diferite. În sistemul de stat nu ești antreprenor. Dacă ți se dă – faci, nu ţi se dă – nu faci. În sistemul independent, dacă vrei să spui ceva, faci tot posibilul, de la depunere de proiect, căutarea fondurilor, formarea echipei, căutarea spațiului. Devii un antreprenor practic. La un moment dat în sistemul independent ajungi să intri cu mai multe sisteme în contact. Din punctul meu de vedere, în sistemul de stat ai siguranța financiară, dar pe partea de dezvoltare personală eu nu am reușit să mă dezvolt.
7 EST: Încotro se îndreaptă arta independentă din străinătate?
Stanca Jabenitan: Arta independentă în țările europene este cea care se conectează cel mai mult cu realitatea de azi, care este invadată de informații, de imagini, de ritm diferit față de alte perioade. Dacă acum 30 de ani ritmul de viață era cu totul altul, iar arta a devenit un mediu fluid unde actorul nu mai e actor, acesta este în primul rând o ființă care crează folosind diverse modalități. Actorul nu mai interpretează doar cuvinte, interpretează imagini corporal și mental și nu mai e o singură artă, ci un amalgam de forme de expresie.
7 EST: Iașul este considerat un oraș cultural, întreaga lui istorie fiind o simbioză între cultură și dezvoltarea economico-socială. Cum este privită azi arta și teatrul contemporan la Iași?
Stanca Jabenitan: Când am intrat noi pe piață cu Teatru FIX în Iași ne-am luptat un pic cu preconcepția de amatorism. Nu se înțelegea că este o sală profesionistă de teatru și producțiile noastre sunt făcute cu actori profesioniști și nu se înțelegea că la teatru poți să vii și în blugi cu tricou, și că la teatru lângă tine poate să stea și actorul. Mai mult decât atât, după spectacol, stai de vorbă cu actorii și povestești despre ceea ce ai văzut. Relația e foarte directă și subiectele sunt foarte apropiate de ce gândești tu. Da, istoria este o parte importantă, Iașul a fost un oraș foarte important din puctul ăsta de vedere, dar cred că Iașul nu s-a mai conectat demult la realitatea de acum. Cred că acum s-a dezvoltat în alte zone, mult mai comerciale. Focusul s-a orientat spre partea comercială de mall-uri, consumerism, iar partea de cultură a rămas doar un obicei social al unora, care au un statut social și vor să-l mențină în felul acesta. De exemplu, mall-urile sunt pline, piețele cu festivaluri sunt pline, teatrele de stat sunt pline, cam atât. Zona aceasta a teatrului independent este extrem de importantă, care poate să absoarbă cei mai mulți studenți de la artă, dar acest lucru nu se întâmplă.
7 EST: Poate ceea ce a propus teatrul independent nu a fost ceea ce a căutat publicul ieșean?
Stanca Jabenitan: Nu știu dacă am venit noi cu ceea de ce era nevoie, dar am considerat că vrem să dăm publicului ieșean teme sociale, formule de estetică diferite. Cu timpul a fost invers procesul. Nu am zis că ”e nevoie de cultură independentă”, am zis ”eu cred că e nevoie de treaba asta, vino la mine și spune-mi dacă e așa”. Așa s-au întâmplat lucrurile.
7 EST: Ce fel de artă independetă avem la Iași și câți actori și trupe independente avem aici?
Stanca Jabenitan: Foarte puțină. Este aproape invizibilă arta independentă la Iași.
7 EST: Dar ce fel de teatru contemporan putem vedea într-un weekend la Iași și care ar fi locațiile?
Stanca Jabenitan: Nici un fel. Noi, la Teatru FIX nu mai facem teatru de vreo doi ani de zile. Mai există trupe care probează pe diferite zone. De exemplu, trupa Introspect, cum sunt băieții de la IDIOT. Căsuța de suflet a celor de la IDIOT este barul ARTE, iar cei de la Introspect migrează în mai multe spații și sunt mobili. Mai există ințiativa Teatrul din Stejar și a mai existat o inițiativă care s-a numit Teatrul 18. Mai e spațiul AD ARTA. Asta îmi vin mie în minte și o trecere în revistă la momentul actual. Dar e invizibil. Nu există posibilitatea să faci o alegere între trei-patru producții, din care cel puțin două să fie independente. Nu există asta în Iași și nu simt că vom avea prea curând asta aici.
7 EST: Dar unde se duc cei care aleg o facultate de artă? Unde pleacă spiritul creativ al acestora?
Stanca Jabenitan: Foarte mulți după ce termină facultatea pleacă din Iași. În principal ajung la București și Cluj. Unii chiar își găsesc viața lucrând în domeniul artei, dar în alte orașe, iar alții se reprofilează, ori chiar pleacă din țară. Nu există meseria de actor freelancer, nu există formulă legală care să fie ”teatru independent”. Noi am găsit formula de ONG, dar cadrul legislativ și sistemul nu sunt adaptate la realitatea de azi.
7 EST: Care ar fi drumul de mai departe la Iași al teatrului independent?
Stanca Jabenitan: Nivelul unui oraș este reflectat de nivelul de cultură pe care îl are. Dacă nivelul orașului este să fie comercial și să fie imobiliar, atunci ăsta e un nivel. Nu pot decât să fac comparație cu alte orașe, unde administrația locală a înțeles nevoia efectivă și utilitatea unui sistem de artă independent. Bineînțeles că peste tot se luptă, peste tot e greu, nu curge lapte și miere, dar unele orașe au înțeles că este foarte util să susții o mișcare de genul acesta. Clujul, de exemplu.
7 EST: Dar autoritățile locale ieșene cum răspunde necesităților de susținere a teatrului independent?
Stanca Jabenitan: Nu există decât formula pe legea 350, prin depunerea de proiecte și obținerea de finanțare. Alte soluții nu sunt. Dar ne-ar interesa și ar fi util, de exemplu, să ne susțină prin oferirea unor spații pentru dezvoltarea artei independente. Dacă s-ar întâmpla lucrul acesta ar fi un prin semn de igienă mentală, că lucrurile ar putea să înceapă să se dezvolte. Independent nu înseamnă cu nu ai buget. Independent înseamnă o stare mentală. Faptul că nu este bugetat, da, este un aspect, dar asta nu face să fii independent. O formulă de cultură are nevoie de susținere financiară și ar trebui să însemne mai mult decât o normalitate. O diversitate din punct de vedere cultural garantează că cetățenii unui oraș pot să se dezvolte în mai multe planuri, nu numai comercial și consumerist.
