Există multe modalități groaznice de a muri, dar tortura cu șobolani – folosită chiar și în zilele noastre – ar putea fi cea mai rea dintre ele.
Oamenii au o istorie îndelungată de a găsi moduri inventive în care să-și facă rău unul celuilalt. Au fost născocite nenumărate dispozitive de tortură, însă una dintre cele mai îngrozitoare metode de tortură create vreodată nu are nevoie de niciun dispozitiv sofisticat.
Este nevoie doar de un șobolan. De ce? Pentru că mulți oameni se tem și simt repulsie față de șobolani. Aceste animale rod aproape orice, inclusiv carnea de om. Acest lucru le face niște instrumente perfecte pentru tortură. Mai ales dacă torționarul știe cum să le folosească.
Una dintre cele mai crude metode de tortură cu șobolani implică introducerea unui animal într-o cușcă și plasarea acesteia pe abdomenul unei persoane imobilizate. Apoi, cușca este încălzită încetul cu încetul.
Disperat să scape de căldură, șobolanul începe să sape în singura suprafață moale pe care o poate găsi: carnea victimei. Cu ghearele și dinții ascuțiți, șobolanul sapă în măruntaiele victimei, cauzând o durere și o teroare extremă.
Una dintre primele ocazii în care această tehnică diabolică a fost documentată a apărut în Europa secolului XVII, în timpul Revoltei Olandeze. Liderul olandez Diederik Sonay a folosit tehnica împotriva prizonierilor.
Însă această tehnică a fost folosită și în a doua jumătate a secolului XX. Se pare că dictatorul chilian Augusto Pinochet a folosit tortura cu șobolani împotriva opozanților regimului său.
Această tehnică nu era singura modalitate prin care șobolanii erau folosiți drept instrumente de tortură. Cam pe vremea regimului de teroare al lui Pinochet din Chile, și junta militară care controla Argentina a inventat o modalitate diabolică de a folosi această metodă de tortură.
În loc să pună șobolanul pe piele, argentinienii au folosit un tub telescopic pentru a ghida șobolanii înăuntrul corpului prizonierului, prin rect sau vagin. Desigur, tortura cu șobolani nu trebuie să fie complicată ca să fie eficientă.
Tortura cu șobolani a aprins imaginația multor torționari
Și Turnul Londrei avea o încăpere numită „carcera cu șobolani”. Încăperea era o celulă neagră ca smoala, aflată sub nivelul apei Fluviului Tamisa. Când nivelul râului creștea, șobolanii luați de ape pluteau până în carceră, unde începeau să ronțăie carnea prizonierilor.
Iată și cea mai comună metodă prin care șobolanii erau folosiți pentru tortură: prizonierii erau băgați într-un spațiu închis cu mai mulți șobolani.
Aflați într-un spațiu mic, fără posibilitatea de a evita animalele, prizonierii erau scoși din minți pe măsură ce șobolanii le rodeau membrele. Și, în multe cazuri, frica pentru tortura cu șobolani era mai folositoare pentru torționari decât durerea în sine.
Ideea că un șobolan le va roade intestinele sau că va umbla pe trupurile lor în timp ce dormeau era suficientă să bage teroarea în victime. Și atunci când torționarul încearcă să obțină informații de la cineva, această frică putea fi o unealtă mai eficientă decât durerea fizică.
Frica era o metodă eficientă de a adăuga un element psihologic la tortură atunci când scopul era ca victima să sufere pur și simplu. Însă, până la urmă, există puține cazuri documentate de folosire a torturii cu șobolani.
Poate că ideea de a determina un șobolan să devoreze stomacul unui om era atât de oribilă, încât până și cei mai înrăiți sadici se fereau să folosească această metodă de tortură.
