Ne place să spunem despre politicieni că sunt proști, răi și corupți și că de-aia nu merge țara bine. Ne place să credem că ar curge lapte și miere dacă nu ar fi ei așa cum sunt, dar noi… . Noi cei care avem de făcut o lucrare și durează întotdeauna de două ori mai mult decât am promis. Noi cei care am promis că te sunăm în 30 de minute și nu mai revenim niciodată. Noi cei care te ducem cu vorba, cu săptămânile și cu lunile, că ne-am apucat de treabă și suntem aproape gata. Noi ăștia de îți luăm banii pe care ne-am înțeles și, la sfârșit, trebuie să ne mai dai și nouă ceva, boss. Noi cei care aveam întâlnire la o oră anume sau aveam de livrat un colet într-un interval orar și nu suntem niciodată acolo la ora promisă.
Noi după care trebuie să aștepți, să suni, să te rogi, să îndrepți, să repari și să suporți pe banii tăi. Noi cei care îți răspundem arogant și zeflemitor deși tu ești client și tu ne plătești. Noi cei care te încărcăm cu taxe ascunse în limbă de lemn și comisioane imposibil de deslușit. Noi cei care mințim verbal și în scris și păcălim clienții cu nesimțire. Noi cei care trăim din banii tăi, dar îți furăm și becurile din firmă și te drăcuim pe la spate. Noi cei care vrem salarii mari, dar nu suntem dispuși să ne pregătim sau să muncim pentru asta. Noi cei la care merge și așa. Noi ăștia care te puteam sfătui de bine și te puteam ajuta, dar te lăsăm să te zbați în necunoaștere pentru că ne doare gura să rostim o frază. Noi cei ce spargem poarta instituției la 15:45 și îți trântim ușa în nas deși stăteai la coadă de patru ore.
Noi cei care puteam preîntâmpina un dezastru trimițând un simplu mail sau dând un telefon, dar nu o facem niciodată pentru că nu-i treaba noastră și mai dă-l și-n pula noastră de fraier. Noi cei care pedepsim prostia în loc să luminăm prostul. Noi cei care puteam da bună ziua și puteam vorbi omenește indiferent de cum era îmbrăcat interlocutorul nostru. Noi cei ce puteam repara o nedreptate imensă cu un gest foarte mic, dar nu l-am făcut pentru că n-aveam chef. Noi cei care puteam da avertisment în loc de amendă. Noi cei care puteam să nu încurcăm o persoană cu handicap și să nu adăugăm suferință inutilă unui bătrân sau unui muribund plimbat prin labirintul birocrației. Noi cei ce ne puteam abține din a cere un plic cu bani unui om disperat care în mod evident nu-i are.
NOI… suntem bine, nu? Avem tot ce ne trebuie? Dacă, în sfârșit, i-om băga pe marii corupți la pușcărie, sunteți siguri că am rezolvat-o definitiv?
