Aşadar, ceamai întâlnită formă de violențărelevată în cazurile pe care le-am înregistrat în cadrul biroului de mediator de-a lungul timpului, este violența directă. Aceastaimplicămanifestări în general fizice, dar și psiho-emoționale: bătăi, distrugeri de bunuri, intimidare, insulte, amenințări etc.
Acest tip de violenţă directă este întâlnită în special în conflictele de familie, dar și în conflictele din spațiul public: școală, grup de prieteni, instituțiile de ocrotire, mediul stradal etc.
Formele cele mai evidente de manifestare ale violenței directe, așa cum rezultă din studiile de specialitate în domeniu și din practica biroului meu de mediator, sunt:
- Violența fizică: bătaia, lovirea cu diferite obiecte, izbirea de pereți, ardere.
- Violența psiho-emoțională: amenințarea, izolarea, poziționarea submisivă, interdicția.
- Violența verbală: jignirea, adresarea de înjurături, umilirea, folosirea unui ton dominant.
- Abuzul sexual în toate formele.
De asemenea, ”neglijarea” este o formă de violență des întâlnită în biroul meu, manifestată prin omisiune sau refuz de a răspunde în mod adecvat relațiilor, fie în dimensiunea lor psiho-emoțională, fie în dimensiune fizică. Acest tip de violență este întâlnit în marea majoritate a cauzelor de mediere înregistrate la birou şi se manifestă cu predilecție în raportul dintre adulți, respectivdintre adulţi şi copii. În cel din urmă caz, neglijarea constă în incapacitatea sau refuzul părinților/tutorilor de a comunica cu copilul, de a-i asigura nevoile biologice, emoționale, de dezvoltare fizică sau psihică.
Există și un alt tip de violență exercitat de adulți (profesori, supraveghetori, specialiști) care îmbracă forma violenței deopotrivă verbale, psiho-emoționale și fizice. Acest tip de violență se manifestă, din păcate, în școală și în instituțiile care au ca mandat specific ocrotirea copilului, și nu antrenarea rezistenței lui la violențe.
Din cercetările specialiştilor, dar și din experiența biroului de mediator, se constată că în aceste instituții de ocrotire se manifestă un tip de violență care se concretizează în exploatarea celor mici de către cei mari: obligarea la îdeplinirea de sarcini, furat, cerșetorie, exploatare și violență sexuală.
După cum am constatat în calitate de mediator, toate aceste tipuri de violență sunt alimentate de foarte multe ori de către societate, din punct de vedere al culturalităţii. În societatea românească, violența culturală este atât de profundă, încât ajunge să fie exprimată și în sintezele de bază ale culturii, în proverbe și zicători: ”Bătaia e ruptă din Rai”, ”Copilul trebuie alintat doar atunci când doarme”, ”Dacă nu te porți frumos, te iau țiganii”, ”Unde dă mama, crește” etc.
Să nu mai vorbim că violență, mascată sau nu, întâlnim chiar și în manualele școlare.
De aici putem concluziona că manifestul pentru violență al individului începe de când acesta este mic, din copilărie, manifestându-se la nivelul structurilor din societate, devenind mijloc prin care potențialul este valorificat.
Să nu uităm că, pe de altă parte, există și violență indirectă, care include manifestări mai puțin evidente ale agresiunii, dar care produce efecte mult mai grave, de lungă durată și cu impact mai mare asupra vieţii individului şi a celor din jurul lui. Acest tip de violență este construit în sistemul social, se exprimă în distribuția inegală a puterii și, ca urmare, generează oportunități inegale de realizare a potențialului uman.
Acest tip de violenţă produce daune oamenilor, împiedicându-i în satisfacerea nevoilor de dezvoltare. Autorii nu sunt ușor de identificat în acet tip de violență, drept pentru care, cine se implică în soluționarea conflictelor de acest gen, necesită cunoștințe sporite și specifice.
Maria PĂDURARU
Mediator
