Daca in aceste ultime trei decenii, populatii straine si dusmane ar fi bombardat periodic unele regiuni ale tarii, ele nu ar fi aratat azi atat de prapadite.
Numai ca in acesti treizeci de ani, Romania a fost pradata de cei mai mari dusmani ai ei, de cei mai inversunati pradatori pe care i-ar fi putut cunoaste: propriii ei cetateni. Romanii s-au napustit cu o barbarie greu de imaginat asupra propriei lor tari ca s-o puna la pamant, sa nu ramana caramida pe caramida din ce construisera tot ei inainte, sa distruga holde, livezi, vii, fabrici, sere, irigatii – orice putea sa fie distrus. Si au fost cu totii bucurosi ca duc ceva acasa, doar pentru ei: unii o usa de la CAP sau cativa pomi smulsi, iar altii uzine, paduri intregi, conturi ale tarii, rezerve strategice si active.
Dupa ce termini de urmarit un episod din exceptionala serie „Romania, te iubesc”, te cuprinde o tristete si o disperare fara margini: am putut vedea, in cele mai mici detalii, metoda dupa care o retea organizata dupa reguli mafiote a distrus judet dupa judet si a ingenuncheat o populatie deja saraca, impingand-o inapoi inspre marginile lumii, in saracia absoluta. Activitatea criminala a acestei retele mafiote nu mai trebuie dovedita; orase si judete intregi sunt mentinute in teroare si in dependenta de ajutorul social, timp in care sefii mafiilor locale s-au imbogatit obscen, concurandu-i pe colegii italieni sau sud-americani.
Duminica m-am intalnit la Salonul „Romanii lucreaza impreuna”, organizat de niste admirabili tineri romani in Bruxelles, cu un barbat venind dintr-un sat maramuresean. Om simplu, harnic si de un bun simt nestirbit, se afla in Belgia de 12 ani; mi-a spus cu bucurie ca a obtinut in acest an cetatenia belgiana. Desi ii este foarte greu aici, cu o sotie imbolnavita de epuizarea muncii, se gandeste sa nu se mai intoarca in tara, acolo unde, spune cu tristete, nu-si mai gaseste locul. In cateva cuvinte, a reusit sa descrie situatia satului sau, asemanatoare cu aceea a mii de localitati din Romania. Si in Maramures, banul public din PNDL 2 a servit de fapt la extinderea hotiei, prin mituirea unei populatii sarace si facuta sa depinda fie de ajutorul social, fie de firmele primariilor pesediste si ale acolitilor lor. In aceste sate si orase, controlate cu mana de fier de organizatiile de partid finantate din bani publici, cei care se intorc din strainatate sunt priviti ca niste straini, oameni care deranjeaza, care gandesc ciudat, care nu accepta sa fie mituiti din banii primarului, care nici macar nu il voteaza pe primarul care nu a facut nimic. Prin urmare, nu sunt foarte bineveniti inapoi.
Buzatu, Oprisan, Dragnea, Zetea si altii nu sunt numai niste capi ai retelei de profitori care s-a instapanit asupra unor mari regiuni sarace din tara si asupra unor populatii triste, suferinde si neputincioase. Ei sunt si personajele cele mai vizibile dintr-o retea altfel foarte densa si foarte intinsa de corupti si coruptibili, mai mici sau mai mari, pentru care bunul public exista doar ca sursa de jefuire. Toti acesti mafioti ar trebui sa umple inchisorile, daca legea ar fi lege in Romania. Dar sa nu ne amagim, asa cum am facut-o dupa „plecarea” lui Dragnea. Cata vreme oamenii sunt crescuti in si traiesc doar din cultura furtului din avutul public si se incoloneaza disciplinat in spatele vreunui baron, se vor naste noi si noi Oprisani, iar hoardele de pradatori vor fi tot mai numeroase.
Parti importante din Romania traiesc inca in bezna si noroaiele unor vremuri pe care abia ni le mai amintim din povestile bunicilor. Sate din Vaslui si Vrancea, Olt sau Teleorman se afla inca in secolul al XIX-lea. Iar peste aceste judete troneaza, cu tricolorul pe umeri, niste analfabeti flamanzi si necrutatori, inconjurati de slugi ascultatoare, al caror singur scop in viata e imbuibarea.
E urgent, desi e tarziu pentru atatia oameni traind in suferinta si nevoi, ca acest sistem al jafului organizat sa fie destructurat. E nevoie ca toate aceste retele de infractionalitate locala si nationala sa fie maturate de la putere si deferite justitiei, pentru a da o sansa la o viata demna batranilor, adultilor, tinerilor resemnati, care nici macar nu-si pot imagina ca ar putea duce o viata mai buna. De la acesti infractori economici care au luat in captivitate halci intregi din tara nu mai putem astepta niciodata nimic bun. Au avut treizeci de ani la dispozitie sa fure, sa minta, sa se imbogateasca. Oare care e mostenirea lui Oprisan pentru Vrancea, a lui Dragnea pentru Teleorman, a lui Zetea pentru Maramures? Placile de marmura si pietrele funerare cu chipul lor, pe ulite desfundate? Serbarile cu artisti mediocri platiti indecent din banii pentru scoli si dispensare?
Nu trebuie sa ne temem nici de martieni, nici de unguri, musulmani sau homosexuali. Nici de chinezi si nici macar de incalzirea globala. Pentru ca atunci cand unii sau altii vor ajunge, daca vor ajunge vreodata, in „Gradina Maicii Domnului”, ea va fi deja pustiita, defrisata, devorata de lacustele rapace ale propriului neam. Si parasita de cei care vor fi apucat sa plece departe fara sa se uite inapoi.
