Sute de persoane se află de ani de zile pe listele de așteptare pentru a primi o șansă de la viață însă doar câțiva dintre ei au acea stea norocoasă. Anul acesta, la Iași a fost înregistrat cel mai mic număr de intervenții de transplant din ultimii ani, lucru care a venit în defavoarea pacienților. Cea mai recentă prelevare a fost făcută în urmă cu o săptămână, la Spitalul de Neurochirurgie Prof. dr. ”Nicolae Oblu” de la o femeie în vârstă de 44 de ani, care în urma accident vascular cerebral a intrat în moarte clinică. Vestea că familia și-a dat acordul pentru a dona organele, i-a bucurat deopotrivă pe medici cât și pe pacienți. În special pe cei care au nevoie de un transplant renal și al căror număr a ajuns de ordinul sutelor.
Procedura în sine este una complexă și necesită intervenția echipelor mixte de medici pentru prelevare și transplantare. De la femeia de 44 de ani au fost recoltați rinichii și corneea.
”În Clinica de Oftalmologie, echipa condusă de prof.dr. Dorin Chiseliță a realizat cele două intervenții de transplant de cornee de la donator în moarte cerebrală. Cei doi pacienți din județul Suceava care au primit organele se aflau pe lista de transplant de ani de zile. Vorbim despre un bărbat de 45 ani, diagnosticat cu cicatrice corneeană veche invalidată după un traumatism ocular vechi și multiple intervenții chirurgicale. Cea de-a doua femeie avea vârsta de 55 ani și era diagnosticată cu sindrom Steven- Jonhson, care afecta corneea bilateral cu ulcer cornean. Ea a beneficiat de o intervenție chirurgicală complexă pentru cornee și cristalin și își va recăpăta acuitatea vizuală post operator”, a declarat prof.univ.dr. Diana Cimpoeșu, medic șef UPU SMURD Iași.
Transplantul schimbă vieți
Dincolo de faptul că transplantul de organe oferă bolnavilor o șansă la o viață mai bună, el necesită o serie de protocoale care trebuie respectate întocmai. Mai cu seamă, membrii familiei donatorului cât și ai beneficiarului nu au voie să își cunoască identitatea, din motive etice, în primul rând. Pentru că e vorba și de pierderea unui membru al familiei și se pot ajunge la situații conflictuale. Cu toate acestea au existat și întâmplări în care familiile au aflat unele de celelalte și au devenit apropiate, însă circumstanțele de acest tip sunt de evitat.
Dincolo de toate aceste elemente, poate că cel mai intens este impactul emoțional pe care îl are transplantul. Că din moartea unui om, renaște o viață. Asta crede și botoșăneanul Constantin Bezede, care face de mai bine de șase ani dializă. Insuficiența renală a descoperit-o în 2012, în urma unui control de rutină. Mai apoi, au urmat chinuitoarele ședințe de dializă pe care le făcea săptămânal la Iași.
”La început a fost foarte greu. Nu știam de mine, nu știam absolut nimic, eram disperat, plângeam. Efectiv nu mă regăseam și vă spun sincer că dacă nu ești informat și nu știi ce înseamnă, o iei razna, dar până la urmă este o șansă. Este foarte obositor. Nu pot să spun că am renunțat la muncă. După aflarea veștii că trebuie să fac dializă, am avut o viață decentă. Nu pot să spun că vai de mine am făcut ceva special, în schimb am ținut regimul pe care trebuia, nu am făcut efort, nu am încălcat reguli”, a spus Constantin.
Botoșăneanul este unul dintre puținii pacienți care a fost chemat nu mai puțin de cinci ori pentru a veni la analize, în speranța unui posibil transplant. Nu se aștepta ca acum să fie compatibil cu rinichii femeii.
”Telefonul ăsta, al cincilea, pe care l-am primit am crezut că e pentru a face nişte analize şi credeam că mă întorc înapoi. Dar în primele patru ori când veneam aici în speranța transplantului simțeam că parcă nu mai ajungeam. Aveam mari emoții. Emoții erau și până veneau rezultatele analizelor, rezultatele de compatibilitate. Acum am crezut că iar voi face nişte analize şi voi pleca spre casă. O clipă nu m-am gândit că va fi șansa mea. Am aflat în timp ce mă duceau în sala de operaţie. Mi-au spus ‘hai, gata, mergem’, ‘păi unde să mergem?’, ‘te operăm, mergem în sala de operație’. Mi-am sunat fratele, după care am intrat în sala de operaţie, am urcat pe masă, iar acolo am ieșit cu o nouă șansă la viață”, povestește bucuros botoșăneanul.
Îi mulțumește familiei donatoare, medicilor și lui Dumnezeu
Cu greu poate descrie în cuvinte Constantin ce simte pentru familia care a acceptat să îi doneze un rinichi, organul fără de care nu putea să mai ducă o viață normală.
”Aș dori să îi mulțumesc doamnei care a donat organele. Știu că a pierdut un membru din familia lor, lucru care este foarte dureros dar în schimb a câștigat alți membri. Suntem atâția care așteptăm pe lista de transplant pentru că suntem foarte mulți pacienți și uite că asta este o șansă și ar fi bine să fim documentați să ajungem să donăm”, a mai spus pacientul.
Ușor nu a fost nici pentru echipa medicală care a stat în sala de operație peste patru ore pentru a transplanta rinichiul.
”A fost o intervenție chirurgicală complexă, cele două intervenții fiind efectuate în paralel. Dar din fericire, putem spune că aceste eforturi ale echipei chirurgicale de la Spitalul Parhon din Iași au adus o schimbare uriașă în viața acestor oameni. Aceste persoane își vor putea reface viața în urma acestor transplant-uri”, a spus conf.univ.dr. Ionuț Nistor, purtătorul de cuvânt al Spitalului Parhon din Iași.
Acum, că viața i-a oferit o nouă șansă, Constantin vrea să își întemeieze o familie, lucru pe care nu a reușit să îl îndeplinească din cauza bolii.
