Scarlat Pastia primarul Iașului ce deținea magazinele din Piața Unirii și strada Arcu a ridicat cu ajutorul celebrului inginer francez ceia ce a crezut ca va fi un teatru național de care ieșenii vor fi mândrii. Proiectul însă nu a fost finalizat din cauza datoriilor pe care le-a acumulat, Scarlat Pastia fiind în scurt timp ruinat. Pentru a-și acoperi datoriile Scaralt Pastia a cedat imobilul societății Creditul Urban.
Noul proprietar nu a reușit sa facă o reală performață cu noul hotel și în scurt timp l-a cedat în favoarea familiei Theitler. Chiar dacă Adolf Thitler a dorit să se bucure de noua achiziție acesta a încetat din viața în anul 1930, iar cei doi copii moștenitorii au fost expropriați în anul 1943.
Ajuns în patrimoniul Primăriei, hotelul a fost renovat, dar nici municipalitatea ieșeană nu a reușit să administreze mult timp Hotelul din centrul urbei deoarece în 1950 este naționalizat.
După Revoluție hotelul trece în proprietatea statului aparținând SC Turism Moldova SA. Nici noua democrație instaurată în România nu reușește să reziste la cârma hotelului, Dănuț Prisecariu reușește prin diferite tertipuri specifice vremii să achiziționeze pachetul majoritar și devine proprietar peste capodopera lui Gustave Eiffel. Ca o întâmplare repetitivă cu toți cei care au cârmuit destinele hotelului acesta a ținut mult timp prima pagina a ziarelor cu un domino de falimente abătut asupra tuturor firmelor din portofoliu. Acum imobilul a ajuns în posesia unui alt personaj controversat, omul de afaceri Vasile Pușcașu dar procedura de achiziționare este contestata deoarece s-au descoperit grave nereguli în spatele licitațiilor făcute în cascada de foștii proprietari.
