Prezentul articol dezvoltămodul de soluționare transformativă a unui conflict pe care mediatorul îl aplică în procesul de mediere, în cadrul biroului său de mediere.
Această modalitatetransformativă de soluționare a unei situații problematice pune accent în mod special pe starea psihologică, mentală a persoanelor care se află în interiorul unei dispute.
Scopul aplicării acestei metode este de a înțelege mai bine dinamica psiho-afectivă a procesului de mediere și de a produce rezultate pe termen lung pentru părți.
Mediatorul este un facilitator
Mediatorul reprezintă facilitatorul care ajută părțile să dialogheze, folosindu-se de tehnica reactivării canalului de comunicare blocat de barierele puse de către părți.
Mediatorul se folosește de instrumente precum descoperirea, analiza și gestionarea stării de negativitate care caracterizează părțile în procesul de mediere.
În acest sens, mediatorul se găsește în situația de a demonstra că este capabil să gestioneze starea distructivă, critica, dezamăgirea, neînțelegerile, neîncrederea, opoziția, deoarece părțile fac parte din “jocul conflictului” și se află într-o situație mentală delicată, care necesită o examinare atentă, eficientă.
Starea de negativitate a unui conflict este constructivă
Caracterul negativ însușit de către părți în procesul de mediere se exprimă prin tensiune și luptă pentru control deplin asupra celuilalt.În procesul de mediere negativitatea este privită constructiv de către mediator, părțile fiind astfelîndrumate să se mobilizeze și să-și găsească nevoi comune.
Privită constructiv, negativitatea obligă părțile să-și regăsească identitatea, crește motivația, atenția, ajută părțile să conștientizeze rolul pe care îl au în acel conflict, le impune liberul arbitru și le reduce sentimentul de oprimare.
Mediatorul are un rol destul de dificil în demitizarea prejudecații părților că un conflict presupune întotdeauna doar ceva distructiv, nicidecum ceva constructiv. Neasumarea propriilor negativități conduce la condiționare și eșec în conflict.
Astfel, conflictul poate aduce cu sine nenumărate avantaje: crește nevoia de mobilizare, gradul de conștientizare al propriului rol și a propriei puteri, contribuie la descoperirea identității interpersonale a părților.
Declarațiile negative pe care părțile le utilizează în procesul de mediere, senzațiile și emoțiile categorice pe care le încearcă, ridică tensiunea afectivă a conflictului. Folosindu-se de acest context, mediatorul aplicăanumite principii specifice gestionării și soluționării conflictului.
Capacitatea de a înțelege conflictul ca și ocazie de schimbare constructivă
Metoda transformativă are la bază două elemente fundamentale: orientarea pozitivă către conflict și dorința, respectiv angajamentul de a produce schimbări constructive.
De cele mai multe ori, conflictul produce răni care nu pot fi vindecate ușor. Secretul reușitei aplicării metodei transformative constă tocmai în capacitatea de a înțelege conflictul ca și ocazie de schimbare constructivă, și nu ca pe o amenințare.
Conflictul este parte naturală a relațiilor umane. Uneori, relațiile sunt calme și predictibile, alteori, evenimentele și circumstanțele generează tensiuni și instabilitate. Punctul de vedere transformativ privește modul în care aceste episoade particulare sunt înrădăcinate într-un model general al relațiilor umane.
Conflictul poate fi văzut ca motorul de schimbare care întreține relațiile, structurile sociale dinamice, receptive la nevoile umane.
Medierea propune o abordare non-violentă a problemelor, cultivând pacea
Prima sarcină a mediatorului este aceea de a regenera mecanismele de înfruntarea întrebărilor și de a schimba structura și modelul relațional primar.
A doua sarcină reprezintă găsirea de soluții la problemele urgente.
Metoda de transformare a conflictelor înțelege “pacea” ca fiind esențială pentru calitatea relațiilor. Pacea, înțeleasă ca proces – structură, dimensiune dinamică, adaptabilă, elastică.
Dacă în termini generali, “pacea” este vazută ca un rezultat final static, metoda transformării conflictelor vede “pacea” ca și calitate a relațiilor care evoluează continuu și se dezvoltă. Aceasta este determinată de efortul de a preveni apariția altor conflicte prin abordarea non-violentă a problemelor, cultivând înțelegerea, corectitudinea și respectul reciproc.
Metoda transformativă propusă de mediator privește schimbarea pozițiilor părților, dar și reformularea nevoilor acestora, în scopul ajungerii la o soluție/nevoie comună.
Conflictele nu sunt prin natura lor de nerezolvat. Există multe moduri de soluționare atât pentru părțile implicate, cât și pentru terțele părți, de a preveni, limita sau trasforma conflictul.
Nu există însă o metodă generală care să funcționeze pentru orice situație problematică, anumite politici sunt eficiente în anumite circumstanțe, iar în altele nu.
Metoda transformativă presupune depășirea propriilor limite, motiv pentru care se recomandă ca procedura să fie monitorizată de către un specialist, și anume mediatorul (în cazurile de mediere).
Maria PĂDURARU
Asociația pentru Dialog în Justiție
