Cercetătorul Hans Hugo Bruno Selye spunea că până și în somn organismul uman este stresat cu bătăile inimii și cu mișcările mușchilor respiratori. Frapantă și fascinantă este expresia că doar moartea nu are stres, absența stresului fiind, de fapt, moartea organismului. Cu alte cuvinte, fără pic de stres nu există viață!
„În secolul al XXI-lea, stresul psihic și-a făcut din ce în ce mai simțită prezența, devenind o problemă majoră pentru indivizii expuși evoluției accelerate. Acesta se manifestă printr-o stare de tensiune, încordare și disconfort, determinată atât de agenți afectogeni cu semnificație negativă, de frustrare sau de reprimare a unor emoții, cât și de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor probleme”, a explicat dr. Cozmin Mihai, medic specialist psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iași.
Componentele stresului
Stresul prezintă două componente diametral opuse, distresul, respectiv eustresul, care prezintă efecte diferite, fiind produse de stimuli diferiți.
„Distresul face referire la așa-zisele stresuri cu un potențial nociv, având un risc patogen pentru organism, de cele mai multe ori sursa distresului fiind reprezentată de o neconcordanță între resursele, abilitățile și capacitățile individului cu cerințele sau necesitățile impuse acestuia. Pe partea cealaltă, eustresul este tot o stare de stres, dar este generat de stimuli cu semnificație benefică pentru individ”, explică dr. Cozmin Mihai.
În categoria celor mai stresanți factori se regăsesc: frustrările de ordin profesional, de statut social, diverse conflicte cărora trebuie să le ținem piept zi de zi, stări de suprasolicitare pe plan motivațional, afectiv sau cognitiv, anticiparea unor amenințări reale la adresa integrității noastre fizice și psihice. În stresul psihic, inevitabil dar controlabil, este implicată în primul rând starea psihologică a organismului. De aceea, apar atât tulburări neuropsihice, cât și tulburări somatice. Așa cum afirma Hans Selye, ,,important este nu ceea ce ți se întâmplă, ci felul în care reacționezi”.
„Așadar, putem găsi explicația de ce unele persoane prezintă o sensibilitate crescută în plan psihic la acțiunea unor stresori minori și banali, fiind astfel mult mai predispuse la declanșarea stresului psihic. Această vulnerabilitate poartă denumirea de vulnerabilitate la stres, ceea ce desemnează o receptivitate psihică crescută față de stresorii psihogeni, capabilă să declanșeze stresul psihic”, mai spune medicul psihiatru de la Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași.
Stresul la locul de muncă
Stresul psihic reprezintă, de fapt, o solicitare a întregului organism, chiar dacă agentul stresor a avut inițial un impact asupra psihicului, deoarece influențează, prin anexele somatice, activitatea întregului organism.
„Stresul la locul de muncă reprezintă a doua problemă a activității profesionale după afecțiunile dorsale, în ceea ce privește problemele de sănătate de la locul de muncă și afectează aproximativ 30% dintre angajații Uniunii Europene. Problemele de sănătate generate de stresul la locul de muncă sunt: insomnia, migrena, agitația, oboseala psihică și fizică, iritabilitatea, starea permanentă de tensiune, dificultatea de concentrare, inapetența, gastrita, rectocolita hemoragică, refluxul gastroesofagian, astmul bronșic, afecțiunile endocrine, bolile cardiovasculare, ajungându-se chiar și la moarte prematură datorată suprasolicitării (sindromul burnout)”, arată dr. Cozmin Mihai.
O cauză permanentă de stres ocupațional este reprezentată de problemele în relaționare, precum problemele apărute între șefi, subordonați sau colegi. În acest caz, mai predispuși stresului sunt cei cu orientări spre activități tehnice, care prezintă o adevărată problemă în a lucra cu alte persoane.
„O altă cauză de stres întâlnită des în România este incertitudinea carierei, a locului de muncă și, implicit, a sursei de venit, ceea ce reduce în timp satisfacția la locul de muncă. Dacă locul de muncă este nesigur pentru individ, atunci acesta se poate converti rapid într-un stres care va afecta întreaga activitate profesională. O categorie afectată mai des este cea a cadrelor de conducere, care, prin complexitatea, responsabilitatea, ritmul alert, prelungirea timpului la serviciu, dar și din cauza angajaților slab pregătiți, devin țintele stresului organizațional”, explică medicul psihiatru Cozmin Mihai.
Cum reacționăm la stres?
Indivizii reacționează diferit la stres, de cele mai multe ori situațiile nefiind atât de stresante pe cât își imaginează aceștia.
„S-a constatat că un procent de 40% dintre evenimentele negative pe care le anticipăm și care ne produc anxietate, de fapt nici măcar nu au loc. Un procent de 25% din grijile pe care ni le facem pentru anumite evenimente nu pot fi evitate. În schimb, criticile, reproșurile și răutățile celor din jur ne creează stres în procent de 12%, iar stresul în legătură cu starea de sănătate este într-un procent de 15%. Concluzia acestor cuantificări stresante este aceea că doar 8 până la 10% reprezintă de fapt situațiile limită care ne produc un stres real și sigur”, consideră medicul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iași.
Stresul prin supraîncărcare reprezintă un alt factor important care a fost studiat încă din anii 1960, stabilindu-se o legătură strânsă între numărul mare de ore petrecute la serviciu și consumul excesiv de țigări. Un alt aspect important este reprezentat de legătura strânsă dintre personalitate (de tip A) și bolile cardiace, astfel încât indivizii axați spre succes, cu un stil de viață alert, fiind mereu sub presiunea timpului, sunt mult mai susceptibili de a dezvolta boli cardiace, față de cei cu personalitate de tip B, care sunt mai calmi și mai pasivi în abordarea problemelor vieții. Personalitățile de tip A sunt întâlnite în rândul celor cu funcții de conducere.
Ca metode de reducere a stresului la locul de muncă amintim: echilibrul între muncă și familie sau viața personală, susținerea din partea apropiaților, colegilor de la locul de muncă, menținerea unei relații bune cu cei din jur, fapt care poate aduce şi echilibru, dar și suport. Toate acestea trebuie acompaniate de o atitudine relaxată și pozitivă.
„Schimbările de comportament care acompaniază creșterea nivelului de stres includ consumul mai mare de tutun, alcool şi stupefiante, precum și tulburările comportamentului alimentar (bulimie, anorexie). Consecințele distresului în plan psihologic sunt reprezentate de tulburări anxioase, depresive (cu iritabilitate și irascibilitate), cognitive (incapacitate de concentrare), tulburări de somn, probleme conjugale și, în ultimă instanță, de epuizare prin suprasolicitare (sindrom burnout). Detaliind consecințele enumerate, se trage un semnal de alarmă privitor la faptul că depresia, prin evenimentele stresante ca pierderea slujbei sau a afacerii, a condus în multe cazuri la suicid. Tulburările de somn, destul de frecvente mai ales în rândul celor afectați de stres, sunt datorate obiceiurilor nesănătoase, programului de muncă în schimburi, excesului de cofeină, programului neregulat de somn. Distresul și toate aceste tulburări psihice înlănțuite pot conduce și către tulburări sexuale, ajungându-se la inhibarea libidoului, iar în cazul femeilor la tulburări ale ciclului menstrual și la infertilitate temporară datorată schimbărilor hormonale. Toate aceste efecte comportamentale, psihice și psihologice ale stresului ocupațional sunt extrem de grave, având efecte devastatoare asupra organismului”, explică dr. Cozmin Mihai.
Cei mai expuși la stres
Există profesii ceva mai expuse stresului ocupațional, precum medicii, aviatorii, controlorii de trafic aerian, managerii, directorii, profesorii, lista putând continua cu diverse alte meserii ce implică o responsabilitate continuă.
Prevenirea și combaterea stresului psihic profesional și a efectelor sale negative se adresează în primul rând mediului de muncă. Metodele de diminuare a stresului și creștere a capacității adaptative la situații stresante se referă la măsurile educaționale (cursuri de psihoeducație), la recomandările pentru o alimentație sănătoasă și la diverse alte măsuri privind stilul de viață.
Statisticile efectuate de-a lungul anilor ne demonstrează faptul că somnul suficient reprezintă o caracteristică comună a celor mai longevivi oameni din lume. Academicianul român Ovidiu Bujor are chiar o regulă în acest sens: ,,regula celor trei opturi: opt ore de activitate, opt de odihnă activă și opt de somn”.
Un alt aspect important este legat de așteptările pe care le avem de la cei din jurul nostru, astfel că așteptări mari din partea colegilor conduc spre un stres continuu. Angajații trebuie să învețe să ceară ajutorul atunci când se simt depășiți de situații, să spună nu pot și nu știu atunci când au nevoie de informații suplimentare și ajutor din partea colegilor, deoarece, în caz contrar, presiunea exercitată se va converti într-un factor de stres. În ceea ce privește alimentarea și hidratarea zilnică, acestea conduc spre stres dacă le neglijăm. Trebuie să ne respectăm pauzele, în special pauza de masă și să ne hidratăm suficient pe toată perioada zilei. Atunci când toate aceste tehnici de prevenție nu reușesc să combată stresul profesional, este foarte important să abordăm situația cu atenție și să cerem ajutorul specialiștilor din domeniul psihologiei și al psihiatriei.
Ținând cont, așadar, de toate aceste informații, ne putem ghida după citatul profesorului în stres Hans Selye: ,,nu stresul ne omoară, ci reacția noastră la acesta”.
