Un accident feroviar deosebit de grav a schimbat dramatic viețile a două familii din comuna Ciurea. Pe 25 iunie seara, doi soți, împreună cu o nepoată, se îndreptau spre casă. Cei trei mergeau printre liniile de cale ferată care traversează localitatea, când au fost surprinși de un tren care venea de la București. Bărbatul în vârsta de 42 de ani și o tânără de 19 ani au fost omorâți pe loc. Singura care a supraviețuit este o femeie de 34 de ani, care a fost dusă la Spitalul Sfântul Spiridon, cu șanse minime de supraviețuire. Seara de 25 iunie a anului 2019 a schimbat radical viețile a cinci oameni.
Minunea numită Georgiana
Doctorii s-au încăpățânat să o pună pe picioare pe femeia schilodită de tren. Au fost necesare însă nu mai puțin de 12 intervenții chirurgicale, însă a rămas cu mai multe sechele. ”Splina n-o mai am, un rinichi are leziuni… Din câte mi s-au spus, am avut și hemoragie internă… Știu doar că m-am trezit din comă cu tuburi de drenaj. Am avut și coșmaruri cât am stat în spital”, povesteşte Georgiana. Ea locuiește la o soră, pentru că nu poate să aibă grijă nici de ea, darămite de cei trei copii.
De seara fatidică nu-și amintește. ”Știu doar o parte, nu îmi aduc aminte nici măcar că mergeam pe linie, nimic, nimic”… În mintea ei este o negură totală. Face terapie la psihiatru, dar încă nu se văd rezultatele.
Mai greu e că vechea casă în care locuiau ar trebui renovată. Dar tragedia din vară a schimbat planurile. ”Nu avem nici lumină în casă. Acuma, în vară, am fi vrut să renovăm… Și am renovat: unul în mormânt, unul la spital”, spune, cu amărăciune, femeia.
Trei copii și o bunică
În tot acest timp, cei trei copii, care au 5, 7 și 15 ani, au rămas în grija bunicii dinspre tată, care a acceptat să îi îngrijească. Cei trei locuiesc acum în casa mică a bunicii unde, de bine, de rău, au strictul necesar. ”Mă descurc binișor, îi iubesc de parcă ar fi ai mei. De fapt, eu am crescut patru copii, și am mai avut grijă și de alți copii. Sunt cuminți”, povestește Georgeta Cărăușu.
Iulian, mezinul de cinci ani, merge la grădiniță, iar Andreea și Alexandru sunt elevi – fata în clasa a șaptea, Alex în clasa zero la Școala Gimnazială Ciurea. Au note bunicele, și se străduiesc să facă față. După ce ies de la școală, se opresc la Centrul de zi Sfântul Stelian. Acolo mănâncă, iar doamnele îi ajută la teme. În plus, se joacă cu ceilalți copii care provin, asemenea lor, din familii aflate în dificultate.
Cei doi băieți sunt prea mici ca să-și dea seama că tatăl lor nu mai poate să aibă grijă de ei. Se joacă și dau impresia că se simt foarte bine. Ar vrea de la Moş Crăciun lucruri simple, precum o mașină, sau un tren sau un camion cu telecomandă. Sora lor, Andreea, resimte cel mai mult lipsa capului familiei. Îi dau lacrimile atunci când vorbește despre tatăl ei. Însă merge la școală, iar acasă are grijă de frații mai mici. Ea nu-și dorește lucruri materiale. Ar vrea ca familia să fie reunită.
Învingătorii
Frații Andreea, Alexandru și Iulian fac față provocărilor vieții, care nu sunt deloc puține. Bunica lor le asigură numai strictul necesar, deoarece, din indemnizația lunară de 1.800 de lei – adică 600 de lei pentru fiecare copil – de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, nu le poate cumpăra jucăriile mult visate.
Copiii mai au un venit, pe care însă nu-i pot folosi deocamdată. Fiecare dintre ei ei beneficiază de pensie de urmaș. Sunt 600 de lei lunar, bani pe care îi au, dar nu se pot atinge de ei. De la DGASPC ni s-a explicat că banii sunt virați în conturile copiilor; vor intra în posesia lor când vor deveni majori. Așa sunt legile în țara noastră – copiii instituționalizați nu pot primi ajutor de două ori de la statul român, care consideră că 600 de lei sunt suficienți pentru mâncare, îmbrăcăminte, rechizite, jucării, și alte cele necesare pentru dezvoltarea armonioasă a unui tânăr. Dar așa e legea.
Cu toate acestea, cei trei, împreună cu mama și cu bunica lor, sunt niște învingători.