Pr. Dumitru Carp: ”Împreună putem fi puternici”.
Andrei Mocanu (ASCOR): ”Dacă noi nu învățăm să ajutăm, nici alții nu ne vor ajuta pe noi la un moment dat”.
Când ați decis să vă implicați pentru ajutorarea celor defavorizați de soartă?
Pr. Dumitru Carp: În urmă cu 43 de ani am nimerit într-un sat din județul Botoșani, Unțeni, unde dacă nu știai cum să scoți ciubota din hlei (noroi, n.r.), ciubota rămânea acolo și plecai desculț. Erau niște oameni necăjiți, dar foarte omenoși. Văzându-i cât de cumsecade erau, nici nu m-am gândit să obțin ceva de la ei, dimpotrivă, mi-am propus să îi ajut. Nici eu nu prea aveam resurse, dar am căutat să îi ajut.
Andrei Mocanu (ASCOR): Asociația Studenților Creștin-Ortodocși din România a luat ființă în anii `90, și încă de atunci studenții s-au implicat în acțiuni sociale și filantropice. Activitatea s-a intensificat însă în ultimii patru ani, când am inițiat campanii mai ample prin care să îi ajutăm pe cei aflați în suferință. Au fost acțiuni mai mici, de genul ”Moș Crăciun la copiii sărmani”, iar ultimele campanii au drept scop construirea unor locuințe pentru familii aflate în mare dificultate financiară.
- Care sunt cazurile deosebite care v-au marcat?
Pr. Dumitru Carp: Îmi amintesc de un caz de la Cotnari, unde am slujit o perioadă. Într-o dimineață, au venit la mine niște oameni din sat. Mi-au spus: ”Părinte, tanti Maria Luca doarme în cotețul găinilor. Astă-noapte a plouat mult și ea a auzit pârâind grinzile, a ieșit din casă, iar casa s-a prăbușit”. Era slujba de dimineață, și le-am spus enoriașilor: ”Suntem 700 de case de răzeși de-ai lui Ștefan, toți creștin-ortodocși, toți oameni gospodari… iar o femeie văduvă doarme în cotețul găinilor. E drept?” Oamenii au adus fiecare ce a avut – unul chirpici, altul grinzi, alţii au dat bani, alții au ajutat cu munca. În trei săptămâni s-au strâns materialele și banii, și peste alte trei săptămâni s-a făcut casa.
Andrei Mocanu(ASCOR): Acum doi ani am avut o campanie numită ”Moș Crăciun la copiii din spitale și din centrele de plasament”. Atunci am ajuns și la o fetiță care suferea de cancer… După Crăciun a trecut la Domnul. Cazul acela ne-a motivat foarte mult și ne-a impulsionat să ajutăm și pe alți semeni de-ai noștri.
- Câți oameni ați ajutat? Și cum au răspuns ei?
Pr. Dumitru Carp: Nu știu câți oameni am ajutat. Numărul lor nu are importanță. Eu personal nu i-am ajutat, în schimb enoriașii mei, împreună cu părintele Damaschin de la Maternitatea Cuza Vodă, și alți oameni foarte omenoși au putut să ne ajute să oferim case pe pământul parohiei Bucium, în comuna Bârnova. Și aici au ajutat oameni de bine – unii cu tablă, alții cu materiale, o doamnă notar a donat cărămidă pentru două case, și iată că în trei luni s-au făcut trei case. Asta s-a întâmplat acum patru ani. Dar acum câteva luni, unuia dintre beneficiari i-a ars casa. Mitropolia și parohia noastră s-au implicat și au reconstruit casa acelui om. Dar vedeți, oamenii sunt diferiți precum degetele de la o mână. Unii sunt recunoscători, alții te jignesc… Chiar odată, pe o vreme ca asta, celor trei de la câmp le-am spus: ”Oameni buni, aveți aici în fața voastră pe pământul parohiei, patru hectare de livadă părăsită. Unde găsiți o creangă uscată, tăiați-o. Dacă e vreun copac uscat, tăiați-l”. Ei au chemat pe un om cu o drujbă și au tăiat toți copacii. O avocată foarte credincioasă care m-a ajutat foarte mult și pe mine, și i-a ajutat și pe ei cu multe daruri, m-a sfătuit să le deschid dosar penal. Dar n-am vrut: eu i-am ajutat să își facă o casă, nu puteam să las niște copii pe drumuri… În schimb, pentru că au făcut fapta asta, le-am concesionat casa și terenul doar pe 5 ani, și nu pe 50, cum intenționam la început. Ei m-au amenințat că mă reclamă la Patriarhie: ”Aveți casă și două mașini și vreți să ne luați casa noastră”, mi-au spus. Nu m-au reclamat, dar iată un exemplu de modul în care știu unii să mulțumească.
Andrei Mocanu (ASCOR): În fiecare săptămână, câte 5-6 voluntari din asociație merg la Penitenciarul Iași și stau de vorbă cu deținuții. Tot săptămânal, zece tineri, sau chiar mai mulți, merg la căminele de bătrâni din Copou și din Bucium și facem activități diverse cu pensionarii – ies la film cu ei sau se plimbă prin Grădina Botanică, dacă le permite vremea, ori fac jocuri, povestesc, învață unii de la alții. Anul acesta vom duce daruri la 2.000 de copii. Recent, în cadrul campaniei ”Împreună ridicăm o casă” am construit o casă pentru o familie din satul Glodenii Gândului (comuna Țibănești). Spun eu că le-am oferit nu doar un mod nou de a trăi, ci și un mod de a se integra în societate. Copiii merg cu drag la școală, deși în trecut aveau rezultate slabe la învățătură, tatăl care era alcoolic acum dă semne că se integrează în muncă, conștientizează faptul că a fost ajutat. Băiatul cel mic, Andrei, a acceptat ajutor de la psiholog pentru a depăși trauma suferită după moartea mamei sale (care s-a sinucis). Chiar zilele trecute au fost colegii mei la acea familie și au văzut cum mențin curățenia, copiii parcă s-au maturizat, sunt responsabili. Asta este foarte bine pentru ei. Iar noi, în această perioadă, vom merge la ei acasă și le vom împodobi bradul de Crăciun. Din banii noștri am cumpărat brad, ghirlande, globuri, beteală.
- Cum colaborați cu autoritățile locale?
Pr. Dumitru Carp: Ajutorul din partea autorităților locale este izolat, deocamdată. Îmi aduc aminte că pe actualul primar al comunei Bârnova, pe când era viceprimar, l-am sunat într-o seară și l-am rugat să ne dea niște module de beton ca să ajutăm două familii care au rămas fără case. Le-au luat foc casele. M-a ajutat domnul primar atunci.
Andrei Mocanu (ASCOR): Da, pot spune că primarii ne ajută în primul rând cu autorizațiile, cu mașini și utilaje necesare pentru construcția caselor. Am primit chiar și ciment, balast, materiale de construcții. Nu știe multă lume ce facem noi, pentru că mass-media nu prea ne ajută. Recent am organizat un spectacol pentru 700 de copii din centrele de plasament. Nu a venit nicio televiziune… Este nevoie ca presa să ne ajute, să mediatizeze acțiunile noastre. Dar trebuie să spun că ne ajută foarte mulți români din Diaspora.
- Ce proiecte aveți în derulare?
Pr. Dumitru Carp: Lângă parohia noastră s-au oploșit niște oameni fără adăpost. Fetele de la bucătărie îi hrănesc în fiecare zi. Beneficiem de ajutorul patronilor de la restaurantele Cotnari si Hanul Dacilor care ne trimit mâncare deseori, și vreau să le mulțumesc pentru asta. Chiar în vara aceasta, am avut copii la școala de vară, iar copiii au primit mâncare toată vara.
Andrei Mocanu (ASCOR): Acum lucrăm la construcția unei case în satul Pleșcani, comuna Călărași, județul Botoșani. Este vorba despre șapte persoane care locuiesc într-o casă cu două camere. Doi dintre copii sunt gemeni dar au o boală psihomotorie, părinții sunt tineri și chiar au nevoie de ajutor. Tatăl este foarte muncitor, muncește cu ziua ca să își întrețină familia, dar ca să ridici o casă trebuie ceva mai mult. Pentru a construi această casă am avut un concert caritabil luna trecută, unde au susținut recital maestrul Nicolae Botgros și orchestra Lăutarii din Chișinău, Ionuț Fulea, Petrică Mâțu Stoian, Constantin Bahrin. Banii obținuți din vânzarea biletelor au fost folosiți pentru cumpărarea de materiale necesare casei, dar mai trebuie bani. Toată construcția necesită, conform proiectului, 30.000 de euro. Va fi o casă cu patru camere, baie și bucătărie.
- Ce proiecte de viitor aveți?
Pr. Dumitru Carp: Vrem să facem un parteneriat cu Primăria Iașului. Am cumpărat o bucată de pământ lângă cimitirul Bisericii și vrem să facem o casă pentru preotul care va veni după ce mă voi pensiona eu, și tot acolo, copiii care vin împreună cu părinții la slujbe să aibă un spațiu de joacă. Deocamdată am cumpărat terenul și urmează să întocmim documentația.
Andrei Mocanu (ASCOR): Anul viitor avem în vedere să ridicăm un dispensar tot în județul Botoșani. Am înțeles că într-o anumită zonă există doar un singur dispensar la nouă sate. Noi vom mai face unul. Iar în municipiul Iași, cu ajutorul Primăriei, vrem să facem un bloc cu două-trei etaje pentru mamele cu copii mici care sunt în dificultate. Ele să poată sta acolo timp de doi-trei ani, până când își refac viața după divorț sau alte evenimente nefericite din familie.
- Cum poate fi modificat sau îmbunătățit sistemul social din România?
Pr. Dumitru Carp: Să vorbim unii cu alții, și să facem multe împreună. Împreună putem fi puternici.
Andrei Mocanu (ASCOR): În primării sunt asistenți sociali, e adevărat. Dar ar trebui ca în cadrul serviciilor sociale să fie angajați oameni dedicați, nu din aceia care caută să obțină foloase pentru ei înșiși. Este nevoie de o generație de oameni care să se gândească în primul rând la semenii lor, care să-și iubească aproapele. Cred că societatea are nevoie de oameni care să renunțe la egoism, de oameni care să facă lucruri total dezinteresați, care conștientizează că sunt oameni în suferință, grav bolnavi, care chiar nu au ce pune pe masă. Să renunțe un pic la egoismul lor pentru asta. Iar ceea ce îmi place mie foarte mult în ASCOR este că am întâlnit acești tineri care, la 20, 23, 24 de ani, sunt gata să renunțe la micile bucurii pentru a pune un ban deoparte care să ajungă la cei în suferință. Plecăm o zi de la ore, ca să mergem să săpăm șanțurile unde se va turna temelia casei. Adică, pe lângă faptul că strângem bani de la oameni, noi muncim fizic la construcția unei case.
- Transmiteți un mesaj celor care ar putea sa se implice, dar nu o fac.
Pr. Dumitru Carp: Să se ”lipească” de ONG-uri, de instituții care fac bine, de parohii, și să pună umărul unde socotesc ei de cuviință și unde văd că se face lucru cinstit și curat, fără interese personale, fără dorința de a fi remarcați sau aleși, ci pur și simplu așa, din omenie.
Andrei Mocanu (ASCOR): Să se gândească la faptul că nu se știe ce le rezervă viitorul, că s-ar putea ca, la un moment dat, să fie ei cei care vor avea nevoie de ajutor. Şi la fel cum ”ajută” ei acum, tot așa vor primi și ei sprijin. Să se pună în locul celor aflați în suferință, celor care au nevoie să fie fericiți. Viața este imprevizibilă – nu știi când se întoarce roata. Dacă noi nu învățăm să ajutăm, nici alții nu ne vor ajuta pe noi la un moment dat. Să fim buni, pentru că e atât de ușor să faci bine!
