Moș Crăciun: ”Despre mine se spune că fac liste ale copiilor din întreaga lume, clasificându-i în funcție de comportamentul lor”.
Moș Gerilă: ”Cea mai mare bogăție a fiecărui individ este bogăția de a dărui, a gestului de a dărui. De aceea, și eu, și Mos Crăciun, suntem extrem de bogați”.
- Moșule, de unde vii și ce vestești?
Moș Crăciun: Eu sunt un personaj care apare în Europa Occidentală, cu proveniență în spațiul germanic, și vestesc Nașterea Domnului Iisus Hristos. Am și un loc de baștină – Laponia, mica localitate din nordul Finlandei!
Moș Gerilă: Eu am aceleași preocupări, aceleași veleități, aceleași sarcini ca și Moș Crăciun, dar vin din lumea slavă, și vestesc înnoirea anului. Sunt mult mai ”bătrân” decât perioada comunismului, și fac parte din mitologia slavă, doar că am căpătat alte conotații în timpul comunismului și al Imperiului Sovietic. Dar eu am existat cu mult înainte și aveam aceleași atribuții, veleități ca și Moș Crăciun.
- Când îi vizitați voi pe copii?
Moș Crăciun: Eu vin în seara de Crăciun.
Moș Gerilă: Pentru că vestesc Noul An, le aduc copiilor cadouri în ziua de Sfântul Vasile.
- Cât de ”bogați” sunteți?
Moș Crăciun: Despre mine se spune că fac liste ale copiilor din întreaga lume, clasificându-i în funcție de comportamentul lor. Cică dau cadouri, inclusiv jucării și bomboane, tuturor copiilor care se comportă bine, și un tăciune acelor copii mai puțin cuminți. Am și ajutoare – elfii fac jucăriile în atelierul meu, iar renii zburători trag sania.
Moș Gerilă: Se spune că cea mai mare bogăție a fiecărui individ este bogăția de a dărui, a gestului de a dărui. De aceea, suntem extrem de bogați, suntem cele mai bogate personaje de pe fața pământului, pentru că gestul de a dărui, care ne caracterizează și pe unul, și pe celălalt, ne conferă acest statut de mare bogăție.
- Cum ești îmbrăcat?
Moș Crăciun: Să spunem că am devenit arhicunoscut cam de prin secolul al XIX-lea. Moș Crăciun este în general înfățișat ca un bărbat vesel, cu barbă albă – uneori cu ochelari, poartă un palton roșu cu guler de blană și manșete, pantaloni roșii cu mânecă din blană, pălărie roșie cu blană albă și curea din piele neagră și ghete și care poartă o geantă plină de cadouri pentru copii. Această imagine a devenit populară în Statele Unite și Canada în secolul 19, datorită influenței semnificative a poemului din 1823 ”O vizită de la Sfântul Nicolae” și a caricaturistului Thomas Nast. Această imagine a fost menținută și consolidată prin cântec, radio, televiziune, cărți pentru copii, filme și publicitate.
Felul în care mă percepe toată lumea acum, îmbrăcat în roșu, cu acea blăniță albă pe la mâneci, la poale și la glugă, se datorează, poate, și campaniei publicitare a unei cunoscute companii de băuturi răcoritoare. În secolul al XIX-lea eram îmbrăcat în verde.
Moș Gerilă: Pe mine mă știți așa cum au încercat să impună comuniștii. Eram îmbrăcat la fel ca omolgul meu din lumea occidentală tocmai pentru că se dorea o substituire în mentalul colectiv a lui Moș Crăciun. Dar, prin secolul al XIX-lea, Moș Gerilă – sau Ded Moroz în lumea slavă – apărea îmbrăcat cu un palton albastru, lung, pe cap avea o pălărie de blană semi-rotundă, și era încălțat cu niște cizme numite valenki. Ulterior, ținuta sa a suferit transformări. Astăzi sunt îmbrăcat tot în roșu.
- Cine vă este „șef”?
Moș Crăciun: Având în vedere modul în care suntem percepuți de mentalul colectiv contemporan, și unul, și celălalt, suntem niște antreprenori, pentru că avem ateliere. E adevărat însă că, dacă ne referim la personajele mitologice, atunci puteam vorbi despre un ”șef”. Mă refer la moșneagul care a tăiat mâinile soției pentru că a moșit-o pe Maria la nașterea lui Iisus, și apoi își recunoaște vina și este răsplătit – Fecioara Maria pune mâinile soției la loc.
Moș Gerilă: Astăzi e clar că sunt propriul meu șef. În perioada comunistă, s-a încercat substituirea lui Moș Crăciun cu Moș Gerilă, deoarece Moș Crăciun aducea aminte de tot ce însemna la origini Crăciunul, adică nașterea Mântuitorului, iar comuniștii doreau ca românii să fie un popor ateu. Dar Moș Gerilă, sau Ded Moroz, așa cum îmi spun rușii, este mult mai vechi decât comunismul. Este un personaj mitologic al mitologiei slave.
- Cum vă întâmpină copiii?
Moș Crăciun: Crăciunul este sărbătoarea bucuriei. Sunt obiceiuri împământenite déjà, cu acel joc de roluri în care copiii spun poezii, dar înainte de asta copiii imi trimit mesaje, scrisori. Astăzi, și sub imperiul influenței mass-media, copiii trimit mesaje, scrisori, scriu mail-uri. În lumea britanică, intram pe hornul casei, și de aceea copiii aruncau în sobă scrisorile, iar prin fumul care ieșea prin coș, mesajul ajungea la mine.
Moș Gerilă: Indiferent care este numele meu, copiii mă așteaptă mereu cu mare bucurie, numai că nu mă văd…
- Ce cadouri le aduceți copiilor?
Moș Crăciun/Moș Gerilă: Indiferent care este cadoul la modă, lucrurile care mențin vie această tradiție – a oferirii de cadouri – sunt trăirea, bucuria de a dărui și trăirile momentului. Poate că în vremea comunismului Moș Gerilă aducea fulare, căciulițe sau mănuși, dar acestea sunt lucruri care țin de o societate de consum. De aceea, singurul lucru care s-a păstrat este emoția momentului. Și atâta timp cât această trăire se păstrează, personajele noastre nu vor ajunge în derizoriu.
- Cine ar putea să vă ia locul?
Moș Crăciun/Moș Gerilă: Eu sper că nimeni. Dar, în decursul istoriei foarte multe personaje importante au fost substituite de altele. Cum va evolua civilizația universală – pentru că Moș Crăciun nu mai este doar un apanaj al Europei de prin secolul al XVI-lea, când a ajuns în America – nu știm niciodată. În momentul de față, pentru o perioadă de timp relativ mare, cred că nimeni nu o să ne înlocuiască.
Moș Crăciun există și este printre noi
Viața este nedreaptă cu unii dintre semenii noștri. Sunt mulți copii care adorm flămânzi, ori care locuiesc în case dărăpănate, fără lumină și căldură. Dar în Iași sunt oameni care, pe drept cuvânt, pot fi numiți Moș Crăciun.
Slujitorii lui Dumnezeu
Părintele Dan Damaschin, de la Maternitatea Cuza Vodă din Iași, adună de la persoane cu suflet mare îmbrăcăminte, încălțăminte, hrană, rechizite, jucării. În fiecare an, beneficiari sunt pentru 3.000 de copii și peste 1.000 de mame aflate în dificultate. Iată că vorbim de zeci de mii de oameni care au beneficiat de sprijin cu ajutorul lui Dumnezeu și al părintelui Damaschin.
Preotul Dumitru Carp, parohul Bisericii ”Pogorârea Sfântului Duh” din Bucium, de mai mulți ani îi ajută pe nevoiași. Oameni fără adăpost primesc mâncare în fiecare zi la bucătăria bisericii, datorită și generozității unor patroni de restaurante, care trimit alimente la parohie. Pe pământul parohiei Bucium a construit case pentru câteva familii sărmane. Cu multă modestie, spune că nu el a făcut acest lucru, ci enoriașii, care au donat materiale și chiar bani pentru acele case.
Tineri și entuziaști
Bogdan Tănasă, părintele proiectului Casa Share, a citit într-un ziar despre un copil care își dorea o mașinuță. A mers la casa acelui copil și, când a văzut cum arăta locuința, a decis să construiască familiei o casă nouă. A fost prima casă dintr-un șir de peste 26, câte sunt acum. Toate locuințele sunt făcute din donații de la oameni inimoși. A făcut fericiți zeci de oameni, zeci de copii, așa că îi putem spune, fără să greșim, tot Moș Crăciun.
Asociația Studenților Creștin-Ortodocși din România sau 100 de voluntari mânați de dorința de a face bine. Sunt studenți din Iași care ajută cu cât pot. De Crăciun, vor duce daruri la 2.000 de copii. Recent, în cadrul campaniei ”Împreună ridicăm o casă”, tinerii au construit o casă pentru o familie din satul Glodenii Gândului (comuna Țibănești). Acum lucrează la construirea unei case în satul Pleșcani, comuna Călărași, județul Botoșani. Va fi o casă cu patru camere pentru o familie compusă din șapte persoane. În afară de asta, au grijă și de copii, dar și de cei bătrâni și singuri, de la căminele de bătrâni. Și ei sunt Moș Crăciun.
Și mulți ca ei
Cu siguranță, cei patru pe care i-am descris în câteva cuvinte nu sunt singurii care își ajută semenii. Mai sunt și alții care preferă să rămână în anonimat. Sunt oameni de afaceri sau simpli cetățeni care, impresionați de dramele unor semeni cu care viața nu a fost prea darnică, îi ajută. Și unii, și alții sunt, câteodată, Moș Crăciun, pentru că se implică.