Cum ar fi ca la 20 de ani să devii mamă și tată pentru fratele tău? Greu, ne spune Nicu Grigoraș, un tânăr din comuna Ciurea, care este acum tutorele lui Ștefan.
Părinții le-au murit – tatăl acum șapte ani, iar mama, acum doi ani. Ambii sufereau de boli incurabile. Cei doi frați se descurcă singuri, pentru că mai nimeni nu-i ajută. Statul, în mărinimia sa, îi acordă lui Ștefan doar o pensie de urmaș, în valoare de 600 de lei. Primăria Ciurea îi oferă adolescentului sprijin la Centrul de zi Sfântul Stelian. Acolo mănâncă, are ajutor la teme, iar uneori merge în excursii cu alți copii asemenea lui.
Pe șantier din zori și până în noapte
Nicu muncește pe șantier. De dimineață de la ora 7 până seara la ora 17. Este fierar. Mai mult nu poate să facă, pentru că nu are studii. Nu a terminat nici școala profesională. ”M-am lăsat de școală când s-a îmbolnăvit mama. A trebuit să mă duc la muncă, pentru că era nevoie de bani în casă”, povestește Nicu. E conștient că, fără școală, nu va ajunge să câștige mai mulți bani, dar deocamdată nu are timp să se gândească la asta. De la firma care l-a angajat câștigă puțin peste 2.000 de lei. În casă este nevoie de un aragaz, o mașină de spălat, un televizor, poate și de niște covoare…
Căsuța arată bine, e îngrijită, și cam atât. Curent electric și apă curentă nu există. Nicu nu are acte pentru casă ori pentru teren. Situația este foarte încurcată. Primarul comunei Ciurea o cunoaște și spune că va încerca să îi ajute. ”Va trebui să promovăm acțiune în instanță pentru promovarea unei acțiuni judecătorești prin care să ne oblige să înscriem titlul de proprietate moștenitorilor, având în vedere că terenul pe care este construită casa nu se regăsește în niciun document de proprietate. Casa nu are autorizație de construire, iar modificările legislative în privința branșării la curent și apă solicită existența unei cărți funciare și a unui extras de carte funciară. Nu este un caz ușor”, spune Cătălin Lupu, primarul comunei Ciurea. Casa are curent electric printr-un fir tras de la mătușa băieților, care locuiește alături.
Nicu este și mamă și tată pentru Ștefan. El taie lemne, aduse de prin pădure sau de unde găsește. El face mâncare pe plita de la sobă, el spală hainele într-un lighean, că mașină de spălat nu au. De vreo iubită, nici vorbă. Seara, când vine acasă rupt de muncă, nu-i mai trebuie nimic. Iar casa aproape goală îl umple de amar. ”E greu, nu pot să spun cât de greu îmi este. Noi suntem cinci frați, am fost obișnuit mereu să văd casa plină. Acum nici mama, nici tata nu mai sunt…”, șoptește băiatul.
Vrea să fie constructor
Ceilalți trei frați mai mari s-au însurat și s-au așezat la casele lor. Unul singur stă în satul Dumbrava și îi mai vizitează din când în când. Așa că Ștefan, mezinul, este mai mult singur toată ziua.
Merge la școală. Este în clasa a șaptea, dar ar trebui să fie în clasa a noua. A repetat clasa a cincea și a șasea. Nu spune motivele, îi este rușine, parcă. Nu caut nici eu să intru în amănunte, să despic firu-n patru. Acum frecventează cursurile Școlii gimnaziale Ciurea. După ore, merge la Centrul de zi Sfântul Stelian, care e chiar lângă unitatea de învățământ. Acolo mănâncă, își face temele și stă cu alți copii aflați în aceeași situație disperată. ”Ștefan este un copil cuminte. Deși are 16 ani, se comportă ca și copiii de vârstă mai mică. Este un copil lipsit de dragoste, pentru că părinții i-au murit. Acum încearcă să-și trăiască copilăria deși îi lipsesc și mama, și tata”, ne spune Gabriela Dorohoi, coordonatorul Centrului de zi Sfântul Stelian.
Ștefan vrea să devină constructor, ca fratele său. ”Vreau să merg la o școală profesională, să fiu constructor. Îmi place meseria, l-am văzut pe un frate de-al meu când zugrăvea prin casă și atunci am zis că asta vreau să fiu”, spune el.
Până va ajunge constructor, are nevoie de ajutorul nostru, al celor din jur.