Vrei să divorțezi? Vezi RIL-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție

De curând, cu privire la o situație care genera controverse atât în rândul mediatorilor, cât și în ceea ce privește practica individuală a instanțelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a impus un recurs compensatoriu în interesul legii în materie civilă.

0
234

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție privind divorțul

Prin Decizia nr. 33/09.12.2019 în dosarul nr.2023/1/2019Completul competent să judece recursul în interesul legii în materie civilă a admis recursul în interesul legii formulat de  Avocatul Poporului  și, în consecință, a stabilit că:

„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată nu poate consfinți acordul de mediere referitor la înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei.”

 

Divorţul este o acţiune personală şi nu poate fi mediat

Conform Legii medierii:

„Art. 2 alin. (4) din Legea nr. 192/2006: Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege.”

„Art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006: Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 438- 441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.”

„Art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006: Înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului se depune de către părți la instanța competentă să pronunțe divorțul.”

 

Așadar, Înalta Curte stabilește că divorțul este o acțiune personală, acesta neputând face obiectul medierii.

 

Aspectele accesorii divorțului se pot media

„Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, instanța de judecată poate consfinți acordul de mediere având acest obiect.”

Mai exact, instanța ia în vedere consfințirea înțelegerii părților cu privire la cererile accesorii și incidentale: exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta;numele soților după divorț;locuința familiei;despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei;obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți;încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora.

De ce s-a impus recursul în interesul legii

Recursul în interesul legii s-a impus a fi formulat având în vedere soluționarea diferită și neunitară de către instanțele de judecată.

Un punct de vedere personal al impunerii acestui RIL este că unii mediatori foloseau în acordurile de mediere o formulare incorectă, ce conducea la confuzii de procedură, de genul: „mediatorul desface căsătoria părților”. Această formulare este contrară codului civil. Conform Codului Civil, poate desface căsătoria dintre soți doar instanța, sau în cazul în care nu există copii minori, notarul și ofițerul de stare civilă.

De menționat că medierea aduce foarte multe avantaje părților care aleg să urmeze această procedură în privința încetării sau continuării relațiilor dintre soți/părinți, ea fiind net superioară celorlalte proceduri.

Așadar, apelați cu încredere la mediere mai ales în cazurile care includ copii minori, procedura urmărind cu foarte mare atenție interesul superior al copilului.

 

În concluzie

Prin Decizia nr. 33/09.12.2019 instanța supremă a stabilit că instanța de judecată NU poate consfinți acordul de mediere referitor la înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei; în schimb, cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, instanța de judecată poate consfinți acordul de mediere având acest obiect.

 

Maria PaduraruMaria PĂDURARU

Mediator

 

 

 

0 0 votes
Article Rating


Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Inline Feedbacks
View all comments