Am intrat în 2020 cu o economie în creștere și îmi mențin optimismul în privința trendului pozitiv din acest an. Cred că România va continua să înregistreze o creștere economică semnificativă, poate ceva mai redusă decât în 2018 și în 2019, dar din punctul meu de vedere mă îndoiesc că vom asista la o stagnare. Și nu este numai punctul meu de vedere: mă uit și în preajmă, interacționez cu multă lume din sectorul privat al economiei și nu întâlnesc prea mult pesimism, cu excepția deja consacratelor șlagăre legate de instabilitatea fiscală (reală!) ori de cea politică (se apropie două rânduri de alegeri anul acesta).
În ceea ce privește zona noastră, rămân o promotoare ferventă a dezvoltării economice a Iașului și a regiunii Moldovei. Vedem cum lucrurile s-au mai schimbat – în bine. Ne apropiem ușor-ușor de momentul în care atenția guvernamentală se va îndrepta și asupra regiunii noastre, aceasta și datorită tot mai marii presiuni publice puse asupra factorului decizional politic. Trebuie să identificăm mecanismele de stimulare a investițiilor în această zonă, în paralel cu pași concreți care urmează a fi făcuți pentru demararea mult-așteptatului proiect de infrastructură al autostrăzii care să lege Moldova de Ardeal. Este evident că atunci când se va excava prima cupă de pământ pe șantierul viitoarei autostrăzi Ungheni-Iași-Tg. Mureș ne vom bucura de atenția investitorilor, fiind o zonă emergentă, cu foarte multe posibilități de dezvoltare. Ca să rămânem în aceeași notă, nu ne apropiem de capătul drumului, dar înaintăm, cu greu, metru cu metru. Pe de altă parte, să fim realiști, nu ne putem aștepta ca în 2021 sau 2022 să avem autostrada, dar avem nevoie de garanția că lucrările chiar se vor efectua. Economia românească nu poate să înceapă o creștere sănătoasă până când statul nu va începe să implementeze marile proiecte de infrastructură îndelung discutate, plănuite, dar niciodată începute!
Statul trebuie să țină seama de nevoile comunităților locale și de cele ale antreprenorilor, aceștia din urmă fiind cei care încearcă să aducă bunăstare și valoare în zonă. În aceste condiții, antreprenoriatul în România este extrem de riscant. Economia românească a devenit tot mai concurențială, pe o piață care continuă să fie una în curs de așezare și cu provocări legislative și logistice continue. Domeniului fiscal i se face întotdeauna o nedreptate și este arătat ca fiind arid, nespectaculos. În realitate, având în vedere desele schimbări legislative sau sutele de modificări anuale ale Codului Fiscal, se aseamănă mult cu sportul, este spectaculos precum o cursă cu obstacole. Imaginea „contabilului cu mânecuțe“ nu mai are nici o acoperire în realitate, astăzi tehnologia a preluat mare parte din tot ceea ce înseamnă repetitivitate, iar contabilitatea a ajuns să se identifice cu domeniul consultanței fiscale. În acest context, pregătirea profesională a crescut mult în raport cu provocările unei piețe în creștere.
La aceasta se adaugă și importul de know-how: țara are această șansă uriașă, de a beneficia nu atât de capitalul, cât de expertiza acumulată de români în societățile din Vest, mult mai așezate și performante. De aceea inițiative precum RestartHome sau RePatriot, prin care se acordă consultanță financiară gratuită, sunt esențiale în acoperirea decalajelor dintre economia românească și cea/ cele din UE.Iar la nivel intern avem nevoie de contactul permanent noile generații, abia formate sau în curs de formare. Este ceea ce și încercăm să facem, inițiind oferirea de cursuri tinerilor care doresc să devină antreprenori și rămânem în contact permanent cu elevii liceelor economice din Iași, precum șicu studenții de la Facultatea de Economie. Școala românească are, din păcate, prea puține instrumente adaptate pieței muncii de azi pentru a-și ajuta absolvenții, și atunci noi venim, prin intermediul unor structuri de tip ONG cu expertiză în sensul îndrumării lor pe o cale pe care să și-o poată alege având la dispoziție toate informațiile din teren și putând apela inclusiv la multele lecții dureroase pe care ni le-a dat nouă economia.
Însă, în lipsa sprijinului statului – inclusiv în ceea ce înseamnă infrastructura – riscăm să pierdem un alt moment propice dezvoltării întregii Moldove și a Iașului.
