De curând, Înalta Curte de Casație și Justiție și-a exprimat opinia cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor din Legea medierii, în sensul că a stabilit că instanța de judecată nu poate consfinți acordul de mediere cuprinzând înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei, fiind necesară învestirea explicită a instanței cu o cerere de divorț și verificarea de către judecător a consimțământului soților cu privire la desfacerea căsătoriei. Referitor la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, s-a apreciat că instanța de judecată poate consfinți acordul de mediere având acest obiect.
Care este obiectul recursului în interesul legii? De ce a fost sesizată ÎCCJ?
La nivel național s-a conturat existența unei practici neunitare privind medierea, și anume soluționarea diferită a instanțelor judecătorești, respectiv interpretarea și aplicarea neunitară a dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din legea nr. 192/2006.
Ce schimbă recursul, mai exact?
Vorbind strict prin prisma practicii mele de mediator, recursul nu schimbă absolut nimic pentru mediatori, deopotrivă cum nu schimbă nimic pentru cei care doresc să apeleze în continuare la mediator pentru a-și soluționa diferendurile ce țin de familie. Asta deoarece și anterior recursului, mediatorul își cunoștea limitele legale și procedurale. Deși de esența instituției medierii este încrederea pe care părțile o acordă mediatorului (ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile) iar activitatea de mediere reprezintă o activitate de interes public, mediatorii cunosc cu responsabilitate faptul că nu au calitatea de agenți instrumentatori investiți de lege să îndeplinească un serviciu public și nici de reprezentanți ai statului în exercitarea funcției.
Chiar ÎCCJ arată că actul de sesizare, în baza căruia a fost soluționat recursul, este însoțit de un număr relativ mic de hotărâri judecătorești diferite ce au format practica neunitară supusă recursului.
Revenind asupra fondului problemei (conform comunicatului emis de Consiliul de Mediere), soții pot apela la mediator fie pentru încercarea stingerii conflictului dintre ei – prin împăcare, fie în vederea convenirii asupra modalității de desfacere a căsătoriei și rezolvării aspectelor accesorii acesteia:
- modalitatea exercitării drepturilor părintești;
- legăturile personale cu minorii;
- programul de vizită al minorilor;
- numele purtat de soți după divorț;
- partajul bunurilor comune;
- stabilirea locuinței/domiciliului minorilor;
- contribuția părinților la creșterea și educarea minorilor;
- alte drepturi de care părțile pot dispune, etc. (Pct. 5,7, 19 și 26 din Deciziei ÎCCJ Nr. 33/9 12.2019)
Care este procedura în instanță, atunci când părțile se înțeleg la mediator asupra modalității prin care vor să divorțeze
Soții depun acordul de mediere în format fizic și electronic (ce reprezintă înțelegerea lor rezultată din mediere cu privire la desfacerea căsătoriei și, după caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului), îi atașează acestuia procesul verbal de închidere a medierii, precum și o cerere de divorț, conform art. 916 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Nimic mai simplu și mai eficient!
Trebuie reținut că acordurile de mediere încheiate între soți, care au ca obiect soluționarea pe cale amiabilă a conflictelor ce derivă din efectele nepatrimoniale ale divorțului, precum numele soților, efectele divorțului în raporturile dintre soți și copiii lor minori, pot constitui obiect al medierii și pot îmbrăca forma unor hotărâri de expedient.
Concluzii
Medierea în caz de divorț NU este interzisă. Dimpotrivă, medierea este recomandată în această cauză, prin procedura de mediere părțile beneficiind de suport în depășirea unui moment atât de delicat din viața lor.
Așadar, soții pot apela cu încredere la mediator în cauzele care privesc situația familiei, medierea fiind un instrument mai mult decât util în soluționarea acestor diferende.
Medierea aduce un cumul de avantaje părților din punct de vedere emoțional, financiar, de timp, loc, durată, rapiditate.
Mediator