Deportarea din 12-13 iunie 1941 făcea parte dintr-un plan mult mai complex de exterminare a elitelor româneşti din Basarabia. În contingentul de deportaţi de peste 30 de mii de cetăţeni români, se afla un nucleu important de intelectuali din toate domeniile, de la învăţământ până la administraţie. De fapt, tot ce a răsărit mai bun de pe pământul Basarabiei după Marea Unire din 1918 şi se afirmase în universităţile din Iaşi, Bucureşti, Sibiu, Braşov, Cluj, Viena, Paris sau Berlin, intra în acea listă neagră întocmită din timp de agenţii Kominternului şi de HKVD.
Dacă nu începea războiului între cei doi monştri – Stalin şi Hitler – la 22 iunie 1941, nici unul dintre intelectualii care încă nu fusese ridicat în 12-13 iunie 1941, ar fi fost deportat sau exterminat, fiind lipsit de şansa să se refugieze în 1944, în România. Majoritatea absolută, din cei deportaţi în primul val, au avut o moarte tragică, fie în gropile comune, fie în imensităţile Siberiei şi Kazahstanului.
Lecţia de bază pe care urmează s-o însuşim este că în 12-13 iunie 1941 Rusia comunistă a lovit direct în creierul Basarabiei româneşti. O populaţie de peste trei milioane de suflete înstrăinate de Ţara-Mamă rămâne fără călăuze spirituale, fără intelectuali, fără elite. Golul uriaş apărut în urma primului val de asasinate şi deportări (iunie 1940 – iulie 1941) este acoperit din august 1944 cu analfabeţi, politruci şi criminali de stat, care dezlănţuie foametea organizată, confiscarea averilor, colectivizarea forţată, un val şi mai mare de deportări, urmat de o teroare mai paşnică, perioadă în care regimul de ocupaţie începe să fabrice pe bandă rulantă moldoveni rusificaţi, colaboraţionişti, mancurţi, homo sovieticus şi dodonişti, ultimul cuvânt întruchipând făţărnicia, linguşirea, servilismul, nimicnicia, fala şi prostia locală.
Mă întrebaţi care e ieşirea din marasmul dodonist? Investiţi în copiii dumneavoastră, în educaţie, cultivaţi-le demnitatea, adevărul şi dragostea faţă de neamul românesc. Nu-i mai deprindeţi să stea cu capul plecat sau să făţărnicească, să linguşească stăpânii şi străinii. În locul elitei nimicite de Moscova avem datoria să creştem o elită românească, singura capabilă să salveze Basarabia şi să înfăptuiască Reîntregirea. Cu dodon, ţârdea sau bolea, cu alegătorii lor, care bat mătănii în faţa bandiţilor şi a Rusiei, sloganul mincinosului şi coruptului din fruntea statului că – Moldova are viitor – e o gogoaşă pentru întunecaţi, analfabeţi şi dodonişti.
Moldoveni, mai priviţi la istoria voastră sângerândă şi uniţi-vă, altfel o să fiţi robi la haita dodonistă, iar „kuliokul” o să ajungă drapelul vostru de stat.
