La fel ca Gregor Samsa, protagonistul din „Metamorfoza”, probabil cea mai celebră operă a scriitorului, Franz Kafka a murit aproape în anonimitate, la 3 iunie 1924, din cauza tuberculozei.
Chiar dacă viața lui personală a fost la fel de furtunoasă cum știm azi că este creația sa, Kafka era, de fapt, un om plăcut. Avea un simț al umorului care îi fascina pe prietenii săi, alături de care participa la diverse conferințe în Praga.
La una dintre acestea l-a cunoscut pe scriitorul Max Brod, care va deveni în cele din urmă cel mai bun prieten al său și, la moartea lui Kafka, „trădător”.
Franz Kafka era un om plăcut, dar neînțeles
Franz Kafka a rămas cel mai mare dintre copii (după ce doi frați ai săi au murit în copilărie) și părinții și-au pus speranțele în el să preia în viitor afacerile familiale.
Dar tânărul avea alte planuri, ceea ce a provocat o confruntare violentă cu tatăl său, un bărbat dominant și irascibil. Simțindu-se neînțeles, Kafka și-a ascuns adevăratele sentimente, astfel încât nimeni să nu-i pună eticheta de „ciudat”.
După ce s-a mutat din casa familiei, și-a surprins cele mai intime emoții în „Metamorfoza”, o lucrare publicată în 1915.
Înainte mai publicase „Verdictul” (în 1913), în care spunea povestea unui tată bătrân și aparent bolnav, dar care își recuperează brusc vitalitatea și autoritatea opresivă pentru a-și blestema fiul, care nu dorea decât să-și trăiască propria viață.
Particularitatea acestei lucrări este că a fost scrisă dintr-o „suflare”, de la ora zece seara până la șase dimineața. Potrivit însemnărilor lăsate de Kafka în jurnalul personal, când a terminat textul, tremura și picioarele îi erau amorțite de la statul pe scaun atât de mult timp.
Sleit de puteri, s-a aruncat în pat și a adormit.
O altă mare operă a lui Kafka este „Procesul”, care a fost publicată postum în 1925 datorită prietenului său Max Brod. Dacă nu ar fi fost Brod, cartea s-ar fi pierdut pentru totdeauna – din dorința expresă a autorului.
Romanul începe cu arestarea lui Joseph K. în casa sa, acuzat de o persoană necunoscută de comiterea unei crime despre care nu știe nimic.
Din acel moment, K. intră într-un adevărat coșmar. În fața unor judecători enigmatici care aparent ignoră detaliile cazului, K. sfârșește prin a-și revizui viața în căutarea faptei pentru care a fost arestat.
Impenetrabilitatea sistemului judiciar și a statului îl prinde pe protagonist într-un labirint demoralizant.
În căutarea dragostei
Kafka s-a născut în vechiul ghetou din Praga și, în ciuda faptului că tatăl său a încercat să se distanțeze de comunitatea evreiască, iar familia sa a fost declarată oficial cehă, Franz a devenit tot mai interesat de un anumit tip de iudaism: hasidismul, care acorda o importanță deosebită misticismului și supranaturalului.
Deși Kafka a avut patru iubite, nu a reușit niciodată să aibă o relație de lungă durată până când a cunoscut-o pe Dora Diamant.
Prima lui iubită a fost Felice Bauer, fiica unui negustor din Berlin. Tânăra dorea să se căsătorească, dar Kafka nu era hotărât să se însoare.
Mai târziu a cunoscut-o pe Julie Wohryzek, fiica unui cizmar evreu, motiv suficient pentru că tatăl lui Franz să se opună logodnei, forțându-i să se despartă.
Relația sa cu jurnalista cehă Milena Jesenka a fost practic epistolară și s-au văzut doar de două ori, motiv pentru care legătura lor a luat sfârșit în cele din urmă.
