Educația a rămas pe un plan secund ani de zile iar de acest lucru și-au dat seama atât cadrele didactice cât și elevii care au fost nevoiți să se adapteze peste noapte noilor reglementări pe perioada stării de urgență. Dacă alte state din Europa erau deja puse la curent cu tot ceea ce înseamnă procesul de predare-învățare online, în România accesul la educație le este facilitat doar celor care locuiesc în mediul urban și care au posibilitatea de a-și cumpăra un laptop sau o tabletă. Îngrijorător este faptul că la patru luni de la începerea pandemiei, doar opt primării din județul Iași și-au putut permite să achiziționeze din bugetul propriu tablete cu internet pentru elevii care provin din mediile defavorizate. În timp ce elevii din școlile din oraș învățau pe platforme online precum Zoom, matematică și limba română, cei de la țară au fost nevoiți să se întoarcă la muncile de pe lângă casă sau să învețe pe cont propriu pentru că nu au suficienți bani pentru a avea o tableta sau un laptop pentru a-și urma cursurile.
La Ciurea au fost 200 de tablete și cartele cu acces la internet, Sirețel cu 120 de tablete, Lețcani 69 de tablete, Grajduri 60 de tablete și trei laptopuri, Vânători 60 de tablete și cu cartele de acces la internet, Muncelul de Sus cu 24 de tablete, Gorban 24 de tablete cu cartele, Războieni 17 laptopuri și cam atât avem pe rural. Nu întotdeauna primăriile au achiziționat, au fost și ONG-uri și persoane fizice care au mai donat. În general au fost UAT-urile, e posibil că între timp să mai fi fost achiziții. Am mai auzit de niște intenții de la Primăria Costuleni, de exemplu, la Miroslava au mai fost făcute niște investiții între timp. Erau cu titlul de proiect, 800 doar pentru Miroslava erau ceea ce înseamnă foarte mult, a declarat Luciana Antoci, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Școlar Județean Iași.
Într-un raport al UNICEF România, copiii din mediul rural dincolo de imposibilitățile financiare, se mai confruntă și cu probleme în familie, fie că au părinții plecați în străinătate, fie aceștia nu au studiile necesare pentru a-i ajuta la teme.
Închiderea școlilor afectează disproporționat diferite categorii de copii, cei din familii care trăiesc în sărăcie sau copiii de etnie romă, fiind în mai mare măsură în imposibilitatea de a urma cursuri online din lipsa echipamentelor necesare (dispozitive IT, conexiune la Internet), a nivelului redus de competențe digitale al părinților, care să le permită sprijinirea copiilor în demersurile de învățare la domiciliu sau a implicării în mai mare măsură în sarcini în gospodărie, în detrimentul participării la educație. Copiii din aceste categorii sunt cu atât mai vulnerabili cu cât, în condiții obișnuite, erau ținta diferitelor măsuri și a eforturilor cadrelor didactice de prevenire a abandonului școlar, care în contextul actual nu mai pot fi derulate, se arată în raportul UNICEF.
Educația, doar pentru cei privilegiați
Reprezentanții din sindicate spun că principalele măsuri care trebuie adoptate vizează accesul elevilor la dispozitive IT (50%), resursele educaționale digitale (30%) și achiziționarea de echipament IT de către școli (16%), în caz contrar, tinerii riscă să piardă materia și de ce nu, să ia în calcul abandonul școlar.
Trebuie investit mai mult în infrastructură mai ales în mediul rural, trebuie să încercăm să avem aceleași standarde exact ca în mediul urban și aici mă refer la tot ceea ce înseamnă dotări ale unei școli de oraș: internet, tablete, laptopuri, tablete inteligente dacă se poate. Eu nu cred că ar fi un efort chiar așa de mare, poate ar trebui să mai fie sacrificate bugetul pentru zilele comunei și s-ar rezolva problema. Nu e normal pentru că școala ar trebui să fie pusă la punct pentru că este oglinda comunității. Nu știu dacă Ministerul Educației ar putea susține o astfel de investiție, doar prin fonduri europene pentru că banii pe care îi iau ei sunt insuficienți, a spus Laviniu Lăcustă, președintele Uniunii Sindicatelor Libere pentru Învățământul Preuniversitar Iași.
Cei mai afectați copii de lipsa dispozitivelor pentru accesul la educația online sunt cei din mediul rural, din familii care întâmpină dificultăți financiare, precum și cei din comunități în care accesul la internet este deficitar.
În cazul în care și în toamnă ne vom afla în starea de pandemie, o să achiziționăm tablete, dacă o să avem resurse financiare. În momentul de față nu avem niciun ban prevăzut pentru o astfel de investiție. Noi avem 500 de elevi la Plugari – Borosoaia, sunt două școli, școală profesională și școală generală. Ne-am propus dar rămâne de văzut pentru că 500 de tablete la un preț de 400 de lei ar însemna un efort bugetar de aproximativ 200.000 de lei și nu știu dacă ne putem permite, a declarat Paul Mursa, primarul comunei Plugari din județul Iași.
O altă problemă este faptul că în mare parte, curricula de până acum nu poate fi adaptată la predarea online, precum fizica sau tehnologiile, în cazul școlilor profesionale sau liceelor tehnologice. Specialiștii în educație spun că măsurile luate în acest semestru sunt doar un colac de salvare pentru sistemul de învățământ românesc și că toate materiile ar trebui adaptate la nevoile actuale.
Deși văzută ca o soluție, educația la distanță/online nu poate suplini pe termen lung dezvoltarea unor competențe digitale pentru copii care au și rolul de competențe transversale, ce depășesc spațiul actului educațional. Reprezentarea despre existența accesului la internet este că cei mai mulți profesori și copii se organizează pe grupuri de social media sau de WhatsApp și folosesc platforme GSuite pentru a lucra. Ca strategie de suplinire, comunicarea telefonică poate adresa doar o parte din posibilitățile de implicare pe care platformele digitale de învățare sau chiar grupurile online le au, atunci când copiii nu au acces. Deși văzute ca fiind în antiteză, aceste două strategii de fapt pot fi folosite alternativ sau complementar, în funcție de necesitățile contextuale, se mai arată în studiul UNICEF.
