Atunci când intenționăm să înțelegem plăcerea fizică, între bărbați și femei există diferențe semnificative ce încep încă din copilărie. Drumul oamenilor în viață este acela de a deveni independenți și autonomi, însă e nevoie de a păstra ”dependența” emoțională și psihologică față de cei care se îngrijesc de noi.
De ce înșală femeile, dar bărbații?
Deoarece în majoritatea familiilor mamele sunt cele care-și asumă provocările parentajului, desprinderea și separarea privește relația mamă-copil. Până aici, traseul este similar la fete și băieți, iar procesul se diferențiază în momentul în care băieții au sarcina de a se identifica cu un sex total diferit, trebuind să se masculinizeze. Și fetele au obiectivul psihologic de a se distanța de mame, dar nu și de sexul acestora. Sarcina dezvoltării psihologice este mai complicată pentru băieți decât pentru fete.
”Devenirea bărbatului” poate să atragă adesea după sine o negare sau o respingere a feminității. Băieții trebuie să respingă în mod simbolic persoana de care au multă nevoie și de a cărei fericire și bunăstare sunt preocupați, iar această durere, dacă nu este procesată, poate duce la nenumărate distorsiuni de relaționare în etapa adultă și ar putea explica rătăcirile relaționale ale bărbatului.
Fiind prinși între dorința de apropiere și teama de a-și pierde identitatea masculină, în construcție, viitorii bărbați ajung să-și dezvolte relații ambivalente cu femeile.
Parcursul către propria masculinitate nu este ușor
De asemenea, parcursul către propria masculinitate nu este deloc ușor și ajunge adesea să complice situațiile în care băiatul nu poate relaționa ușor cu tatăl său, de care are mare nevoie. Adesea, băieții sunt lăsați de izbeliște să descopere singuri regulile de relaționare cu fetele, iar astfel, de timpuriu pot fi dobândite eronat lecțiile relaționării cu fetele.
În mintea colectivă există povești cu iz stereotipic în care trădarea și abandonul sunt manifestări de regulă masculine. Infidelitatea nu se produce din senin, ci are de-a face cu un triunghi compus din psihologii diferite – partenerul, considerat predispus către infidelitate, partenera, considerată o victimă și amanta, ”cealaltă femeie”.
În acest triunghi, bărbatul este încurajat chiar și social să calce strâmb pentru că, ”așa-s băieții”, în timp ce o femeie care ar face asta este considerată ”ușoară”, iar amanta este adesea fata care a avut o relație lipsită de conținut cu tata și care, inconștient, caută să creeze plăcere unui bărbat matur și ocupat, reconstruind astfel scena copilăriei.
De ce stereotipurile sunt dăunătoare
Vechiul proverb că „Bărbații profită de dragoste să ajungă la sex, iar femeile profită de sex să ajungă la dragoste” este adevărat într-o mică parte, dacă se privesc relațiile la nivel superficial. Stereotipurile de genul „Bărbatul gândește numai cu capul cel mic, și nu cu cel mare” sunt dăunătoare tuturor pentru că lasă pe femei derutate și frustrate în legătură cu ceea ce-și doresc (sau nu) bărbații cu adevărat. Pe bărbați,a sta îi face să se simtă rușinați și blochează comunicarea între cele două sexe.
Bărbații nu sunt egoiști, ci mai degrabă vinovați, acea vinovăție bazală a trecerii la masculinitate, și nu sunt nici prădători, ci însingurați. Motivul real pentru care uneori bărbații le discreditează pe femei este teama de a nu se simți ei înșiși discreditați și trădători.
